Am aterizat în lumea pe care ai creat-o prin 2008 şi nu mi s-a părut prea interesantă până când n-am observat că încet, încet, prietenii mei, cunoscuţii, oamenii pe care îi admiram erau toţi acolo, laolaltă şi creau pe alocuri, o lume mai frumoasă decât cea reală, în care trăim noi. Multă vreme, wall-ul meu de Facebook a fost ziarul cu cel mai bun conţinut pe care îl puteam citi de dimineaţă. Prietenii mei alegeau cele mai relevante ştiri politice, făceau cele mai iscusite comentarii economice, postau cele mai pline de semnificaţii opere de artă, fotografii ori poveşti. În timp, asta s-a schimbat puţin, am mult prea mulţi prieteni (vina mea, nu a ta), dar ţara mea de pe Facebook e în continuare mai vie, dreaptă şi inteligentă decât cea din stradă. Vei spune că sunt o refugiată şi eu voi spune că da, voluntar.
Ai inventat ceva incredibil, ştii asta, desigur. Mama mea, un om profund decent şi bun, cu aptitudini de comunicare peste medie, a descoperit internetul odată cu Facebook-ul. Până atunci, să fii online pentru ea însemna să îţi verifici mailul. Fiica mea (9 ani) visează în momentul de faţă la două lucruri: să se întâlnească cu Johnny Depp şi să aibă cont de Facebook. Dar nu vreau să te stânjenesc cu atâtea laude, aşa că o să trec la subiectul scrisorii.
Acum câteva zile, un “prieten” de-al meu şi-a exprimat public dezamăgirea că romii dintr-o tabără ilegală din Franţa n-au ars într-un incendiu. A adăugat nişte extra zoaie rasiste peste această consideraţie. Ca să înţelegi, noi, în România, avem o tradiţie lungă şi dezgustătoare a discriminării romilor, sursa tuturor relelor de pe continentul european. Bineînţeles că am raportat postarea la Facebook şi mi-am închipuit că o veţi şterge. Ei bine, n-aţi şters-o pentru că nu încalcă standardele comunităţii.
Am presupus că aveţi un robot mai tâmp care traduce automat postările şi care n-a priceput exact sensul cuvintelor: “Iubesc francezii. Au incendiat o tabara de ciori borate,tigani romani….au,pardon,o tabara de refugiati,sa ma exprim in concordanta cu impunerile uniunii europene privind drepturile minoritatilor ( care dracu minoritate ca tiganii se inmultesc precum scabiile). Din pacate,iar mi-a scapat,din fericire vroiam sa spun,ciorile au scapat cu viata. Al dracului ghinion……” Am insistat şi v-am lămurit într-un mesaj separat. La o zi după, m-am împiedicat pe wall de contul “Moarte ţiganilor” care lucrează la “Auschwitz”. Nu te plictisesc cu consideraţii despre Auschwitz şi nici nu te oblig să îţi asumi istoria etniei tale în vreun fel. Ar fi nedrept şi poate te lasă rece subiectul. Am raportat contul, plin de porcării rasiste, am mai găsit şi altele similare, mi-am îndemnat prietenii oneşti să facă asta, dar răspunsul vostru a fost acelaşi: nu încalcă standardele comunităţii.
Recunosc, m-am umplut de scârbă şi m-am gândit cu oroare cum trebuie să se simtă prietenii mei de etnie romă când văd cum zburdă pe wall contul “Moarte ţiganilor”. Apoi am dat search cu “Death to the Jews” şi “Death to the Niggers” şi n-am găsit nimic, ceea ce mă conduce la două concluzii: prima e că vorbitorii de limbă engleză sunt mai evoluaţi şi nu fac asemenea mizerii de conturi şi a doua că standardele comunităţii voastre sunt diferite de la o ţară la alta şi de la o etnie la alta. Adică, de fapt, avem liber la ură, dar numai pentru unii.
Nu ţin predici despre discriminare, că nu mă pricep, dar eu stau într-o ţară în care taximetriştii ţin discursuri despre exterminarea romilor, politicienii fură fondurile destinate programelor pentru ei, cetăţenii oneşti se uită plini de dezgust la cei cu pielea mai închisă la culoare, ba chiar preşedintele, atunci când a vrut să jignească o ziaristă, a făcut-o “ţigancă împuţită”. Sigur, tu n-ai nici o datorie să schimbi ţara în care trăiesc eu, dar ai putea să nu-ţi laşi propria ta creaţie să se îmbolnăvească de toată urâciunea realităţii. Te rog mult, păstrează puţin vis şi puţină lumină în lumea pe care ai făcut-o, pentru că asta nu poate strica nimănui.
Dragi cititori, vă rog să raportaţi şi voi conturile cu pricina la Facebook când aveţi un minut liber.
Mai jos, varianta în engleză, limba nativă a Facebook.
Dear Mr Zuckerberg,
I landed on Facebook in 2008 and I didn’t find it too interesting until I started to notice that my friends, acquaintances, people I’ve always admired were all together there and they were building a world sometimes better than the real one. For a while, my wall was some kind of a newspaper with a premium content. My friends knew how to choose the best political articles, made the smartest economical comments, shared meaningful stories and amazing pictures. In time, that changed because I have too many friends (my fault, not yours), but my country on Facebook is still a better, more intelligent, more honest alternative of the real country. You could say that I behave like some kind of refugee. O, yes, willfully.
You invented something incredible, you know that, for sure. My own mother, a decent person, with great social skills, discovered “The Internet” through Facebook. Till than, to be online, for her, was to check the email. My daughter (9 years old) has two big dreams: to meet Johnny Deep and to have a Facebook account. But it is not my intention to make you feel uncomfortable with all this praising remarks, so I will explain which is the purpose of the letter.
Several days ago, a FB friend expressed publicly his disappointment that the Roma people in an illegal camp from France did not died in a fire. He added some extra racist filth on top of this consideration. To better understand the matter, we, in Romania, have a long and disgusting tradition in discriminating the Roma people, considered to be the source of all bad things in Europe. Of course, I made a report and I imagined that you will remove the post. Well, you did not, because it is not against your community standards.
I remained calm and I supposed that you have a stupid robot, which translates automatically the posts, so I insisted and sent you a proper translation for the message: “I love the French. They put fire on a camp of filthy crows (the insulting word for Roma people), Gypsies or Romani…oh, please excuse me, a refugee camp to express myself according to the European Union laws for minorities (what minorities, when the gipsies replicate themselves like the germs?). Unfortunately, o, no, in fact fortunately, the crows saved their lives. What a misfortune…” No answer from Facebook. After a day, on my wall, I stumbled upon the account “Death to the Gypsies” (in Romanian “Moarte Ţiganilor”), “working at Auschwitz”. I will not bore you with considerations about Auschwitz and I will not ask you to know anything about the history of you own ethnicity. It would be unfair. I once again, reported the account, which was full of racist crap, I found many others with the same name, so I asked my friends to report them too. All your answers from Facebook were that everything is fine, they don’t break the community standards.
I have to admit that I was disgusted and I filled myself with horror at the thought that my Roma friends can see on their walls “Death to the Gypsies” accounts. Than, not understanding the “community standards” I searched “Death to the Jews” and “Death to the Niggers” and I found nothing. I have two conclusions on that: the first is that English speaking users are more intelligent and they do not make such offending accounts and the second is that your standards are different from a country to another and from a group of people to another. In fact, for the most vulnerable territories and for the most vulnerable people, you think that hate is OK?
I don’t preach about discrimination, it is not my specialization, but I have to tell you that in my country, Romania, the taxi drivers give speeches about exterminating the Gypsies, the politicians still the money from the social integration programs, most of the citizens look with distrust at people with a darker shade of skin and even the President when he wanted to offend a journalist called her “filhty Gypsy”.. Sure, you have no duty to change the country I live in, but you could defend your own creation from the ugly things in the real life. And please, try to keep some goodness and light on Facebook. Usually that doesn’t hurt.