Dat fiind că locurile din turul 2019 s-au epuizat încă din 2018, că avem doar 18 locuri, că e singura călătorie de pe piață care chiar ajunge, în timpul limitat pe care-l avem la dispoziție, să arate câte ceva din minunata cultură și civilizație a Japoniei, de la festinuri culinare la festivaluri religioase, de la tradiția onsenurilor la grădinile (nu parcurile) japoneze, de la temple în munți sacri la marile orașe, am deschis înscrierile pentru ediția 2020, Japonia. Mulțumesc, cu cerul și cu pământul, agenției Exact Travel și Oliviei Berghianu (proprietara agenției) că se pricep atât de bine la Japonia și că o iubesc atât de mult încât au făcut această călătorie, în această formă, o absolută bătaie de cap organizatorică, pentru a arăta acea Japonie pe care trebuie să o încerci măcar o dată în viață. Read more…
All posts by Ana-Maria Caia
Trimite-i la liceu
În fotografie suntem eu și colegii mei de clasă. Aveam vreo 16 ani și mii de vise de împlinit. Niște sute ne-au ieșit, în parte și pentru că eram în curtea acelui liceu, cel mai bun din orășelul în care m-am născut. Read more…
10 motive pentru care să mergem împreună în Iran, în luna septembrie
Marie Kondo și obiectele noastre cele de toate zilele
Un Iran spiritual. Septembrie 2019
Am o nouă propunere de călătorie pentru voi, în septembrie, în Iran. Mi-am dorit mult un tur iranian în care să facem mai mult decât să bifăm obiectivele turistice, de altfel, fabuloase, ale fostei Persii. Va fi o experiență aparte, care începe în Teheran, în mijlocul uneia dintre cele mai exuberante sărbători shiite, Ashura și care ajunge în Yazd, unde vom încerca să înțelegem, de la un preot zoroastrian, câte ceva din cea mai veche religie monoteistă a lumii. Read more…
“Străin” în România
Dacă mă întreabă un străin ce bere românească să bea, o să-i zic că un Ursus. Aici s-ar putea să mă înșel și să merg după celebritatea brandului, că nu mă pricep la bere. Dacă o să mă întrebe ce vin românesc să bea, o să îi recomand splendida Smerenie a Cramei Oprișor la bătălie cu soiul nostru cel mai gustos autohton, feteasca neagră din sticlele pe care scrie Hyperion. Read more…
Te costă 0 lei să ajuți un copil
Alexandra e o adolescentă care a luat 9.80 la BAC și a intrat la Politehnică, la Facultatea de Inginerie Aerospațială. E pur și simplu foarte deșteaptă, perseverentă și, prin urmare, parte din elita intelectuală a generației ei. Nu-i nimic anormal în ce v-am spus acum, în orice generație sunt copii foarte buni, care ajung foarte departe. Și totuși, statisticile românești ar spune despre Alexandra că e un miracol, o anomalie a sistemului, nu o regulă, pentru că în România zilelor noastre nu e deloc de ajuns să fii foarte deștept sau perseverent. Read more…
Prietenii mei Andrei Gheorghe
Îl știu pe Gheorghe din ’98, toamna. L-am văzut de zeci de ori dând interviuri ziariștilor și de sute de ori luând interviuri altora. Îi știu pe de rost numărul. Cele mai bune interviuri le dădea celor mai nepregătiți întrebători, pentru că, de fapt, Gheorghe își ia singur interviu, cel din fața lui ajunge să joace un rol în piesa pe care el o inventează. I-am pus și eu, acum, întrebări, ca un jurnalist oarecare. Ne-am jucat de-a articolul meu, l-am auzit cum intră în mood-ul de dat răspunsuri, cum vocea îi coboară și-i crește ca la radio. Read more…
Rita. Un serial danez de pe Netflix la care să nu te uiți dacă ai copii la școală în România
Mă uit de-o vreme la Rita de pe Netflix. Sunt mare fan de seriale daneze, în general, ăsta nu e tocmai o capodoperă a genului (există unul făcut și de von Trier), dar e ceva de care nu te poți lăsa, deși în timpul vizionării o să înjuri toate Vioricile Vasilicile analfabete ajunse prim-miniștri în România și toate boaitele tâmpe de la Ministerul Educației. Problema a naibii de frustrantă cu serialul ăsta e că e despre o profă daneză. Read more…
De ce să mergi cu mine în Japonia
Am făcut, împreună cu Exact Travel un tur japonez pentru această primăvară și-am pus acolo fix acea Japonie pe care eu o iubesc și o admir. Nu e numai despre văzut, ci și despre experimentat, nu e numai despre marile ei orașe, ci și despre liniștea satelor ei de munte. Primul oraș neeuropean pe care l-am văzut eu vreodată a fost Tokyo. Poate ar fi fost prudent să o iau mai încet, dar așa a fost să fie, așa că am trăit un șoc cultural de proporții. Totul a fost atât de intens încât nu mai aveam răbdare nici să dorm când am ajuns acolo, iar orașul, cu energia lui copleșitoare, ajută la trezie continuă. Așadar, vă invit în Japonia, din 18 aprilie, pentru două săptămâni și iată de ce cred că e bine să mergeți în această călătorie dacă visați la Țara Soarelui Răsare. Read more…
Eu pe Facebook
