Cum să vorbesc despre așa ceva?
Nu e delicat.
E rușine.
Nu e prea glamour.
Nu e distins.
Nu e de spus cu voce tare.
Nu-i nimic de discutat.
Nu e treaba mea. Read more…
Cum să vorbesc despre așa ceva?
Nu e delicat.
E rușine.
Nu e prea glamour.
Nu e distins.
Nu e de spus cu voce tare.
Nu-i nimic de discutat.
Nu e treaba mea. Read more…
Vă invit într-o călătorie în Iran, între 30 august și 10 septembrie, călătorie care începe în Shiraz, oraș al poeților și al grădinilor cu trandafiri și se încheie pe străzile din Teheran, într-una din cele mai mari sărbători ale musulmanilor șiiți, Ashura. Călătoria costă 1890 de euro, grupul este limitat, la 18 persoane, și traseul e astfel făcut încât să experimentăm imensa bogăție culturală, spirituală și naturală a Iranului. Itinerariul și detaliile le găsiți aici.
Ce veți descoperi în această călătorie în Iran, dincolo de niște locuri pe o hartă? Read more…
După 12 ani de Uniune Europeană și 30 de ani de la ieșirea din izolaționismul impus de dictatura comunistă, România încă mai îndură același discurs fals, idiot, toxic, despre “investitorul străin” care face și drege pe spinarea tăbăcită a bietului popor român, portretizat de unii politicieni ca un fel de animal sub jug sau un copil sub tutela unor figuri de autoritate din afară. În vremuri de campanie, lucrurile deraiază complet și sunt scoase la înaintare toate miturile posibile și imposibile care ar putea să ne transforme într-un maidan pe care să joace alți estici, mai puternici decât noi, miuța. Read more…
Am o nouă propunere de călătorie pentru voi, în septembrie, în Iran. Mi-am dorit mult un tur iranian în care să facem mai mult decât să bifăm obiectivele turistice, de altfel, fabuloase, ale fostei Persii. Va fi o experiență aparte, care începe în Teheran, în mijlocul uneia dintre cele mai exuberante sărbători shiite, Ashura și care ajunge în Yazd, unde vom încerca să înțelegem, de la un preot zoroastrian, câte ceva din cea mai veche religie monoteistă a lumii. Read more…
Dacă mă întreabă un străin ce bere românească să bea, o să-i zic că un Ursus. Aici s-ar putea să mă înșel și să merg după celebritatea brandului, că nu mă pricep la bere. Dacă o să mă întrebe ce vin românesc să bea, o să îi recomand splendida Smerenie a Cramei Oprișor la bătălie cu soiul nostru cel mai gustos autohton, feteasca neagră din sticlele pe care scrie Hyperion. Read more…
Alexandra e o adolescentă care a luat 9.80 la BAC și a intrat la Politehnică, la Facultatea de Inginerie Aerospațială. E pur și simplu foarte deșteaptă, perseverentă și, prin urmare, parte din elita intelectuală a generației ei. Nu-i nimic anormal în ce v-am spus acum, în orice generație sunt copii foarte buni, care ajung foarte departe. Și totuși, statisticile românești ar spune despre Alexandra că e un miracol, o anomalie a sistemului, nu o regulă, pentru că în România zilelor noastre nu e deloc de ajuns să fii foarte deștept sau perseverent. Read more…
Îl știu pe Gheorghe din ’98, toamna. L-am văzut de zeci de ori dând interviuri ziariștilor și de sute de ori luând interviuri altora. Îi știu pe de rost numărul. Cele mai bune interviuri le dădea celor mai nepregătiți întrebători, pentru că, de fapt, Gheorghe își ia singur interviu, cel din fața lui ajunge să joace un rol în piesa pe care el o inventează. I-am pus și eu, acum, întrebări, ca un jurnalist oarecare. Ne-am jucat de-a articolul meu, l-am auzit cum intră în mood-ul de dat răspunsuri, cum vocea îi coboară și-i crește ca la radio. Read more…