Currently Browsing: Chişinău
Pentru cine n-a avut urechile conectate la RFI, duminică de la ora 12.10, iată înregistrarea emisiunii. Invitatul meu din studio este Andrei Gheorghe, cu poveşti din Istanbul, de la vânzător în Grand Bazar până la nabab la Ritz. Bonus, o povestioară deocheată din Thailanda. Prin telefon, o puteţi asculta pe Nata Albot, povestind despre Mai […]
Acum e, în sfârşit, vară la Chişinău. Peste oraş s-a aşternut verdele, mult, generos, strălucitor. Copacii bătrâni umbresc strada 31 august şi răcoresc parcul Ştefan cel Mare. Vânzătorii de cvas şi îngheţată stau din loc în loc aproape adormiţi, păzindu-şi bunătăţile. E un aer dulce, dulce e Chişinăul tot, cu fetele lui cosânzene şi oamenii […]
L-am rugat pe Iulian Comănescu să povestească despre îngerii şi demonii pe care îi caută el cu aparatul foto prin diverse oraşe. A scris mai jos povestea lor. Spuneți-mi rasist, mărginit sau cum vreți voi, dar îmi plac poveștile realiste, cu cap și coadă, care se întâmplă în prezent sau un viitor/trecut care are de-a […]
Călătorului îi stă bine cu drumul şi gazdei cu ospitalitatea. Uneori însă, această ospitalitate devine un balaur care îi devorează pe amândoi. Am povestit aici diverse întâmplări pe bază de exces de bunăvoinţă. Mai pun unele în colecţie. Republica Moldova– nu e trăită de mine personal, Dumnezeu m-a păzit de autentica opsitalitate moldovenească, dat fiind […]
Sâmbătă am vorbit despre fostul imperiu sovietic la Poveşti din Lumea mare. A venit vorba şi despre Chişinău, la final, o casă de-a doua pentru mine, mai ales în ultimii ani. Am să public mai jos un text pe care l-am scris la solicitarea revistei Punkt, cea mai cool publicaţie de peste Prut (noi n-avem […]
– Dacă vrei să scrii o carte ştiu eu un nuc bătrân care o să te ajute. E lângă Chişinău, aici, nu departe. Spiridon tocmai a spus ceva ciudat şi se uită după uimirea de pe feţele noastre . A trecut de 60 de ani, ne-ar putea fi bunic.
1. O vizită la Muzeul National de Etnografie si Istorie Naturala, unde puteţi vedea un schelet de mamut şi o clădire ca n Baku.
Prima dată am văzut Jdi Minea (în traducere Aşteaptă-mă), acum vreo trei ani, când eram la Chişinău pentru lansarea Publika TV. Afară era frig (noiembrie) şi în sovieticul hotel Codru o căldură uscată care mă făcea să dormitez.