Concurs. Poveşti din patul de hotel. În oraşul lui Rumi.

IMG_1611Era primăvară în oraşul lui Rumi, Konya. Peste moscheea în care poetul sufi doarme liniştit se adunau nişte nori de sfârşitul lumii. Un ghid striga la intrare, cu mare grabă, către grupul lui de turişti după care aşteptau alte grupuri de turişti, versurile vechiului maestru: “Această fiinţă umană este o casă de oaspeţi:/În fiecare dimineaţă, un nou venit. /O bucurie, o întristare, o josnicie, /O priză de conştiinţă trecătoare, toate apar/Precum un oaspete neaşteptat.” Băile de filosofie şi poezie se făceau simultan în multe limbi, gălăgios, spre uluiala pelerinilor veniţi la închinăciune în mausoleul transformat în muzeu. Am părăsit scena de frica furtunii ce avea să vină şi m-am întors, pe străduţele vechiului oraş, până la hotelul îngrămădit, deşi noaptea era departe.

Mă aşteptau în cameră, coloane de ghips după model grecesc, o lustră aurie cu flori mari, mov, o pătură lucitoare cu imprimeu “blană de tigru”. Aveam o cameră de hotel ca o parodie la o cameră de hotel. E drept, aveau şi camere mai puţin atent decorate, care se apropiau de normalitate, dar eu îi inspirasem proprietarului cum că fix pe aia o merit. Am deschis geamul până în geamul clădirii vecine pentru că strada era lată numai cât să se strecoare pe ea un om, nu mai mult. Şi-am aţipit aşa, pe pătura cu “animal print”, visând dervişi rotitori şi pe Rumi însuşi predicând mulţimilor “Nu vei putea trăi fără flacără dacă ai cunoscut extazul arderii!”. Până când un urlet de sfârşit de lume m-a aruncat din pat pe podea, într-o criză de tahicardie.

Am urlat şi eu negreşit, ca din gură de şarpe, până când m-am dezmeticit că ce auzisem era strigătul la rugăciune al unui muezin care venea fix din boxa uriaşă pusă pe geamul vecinilor. Vecinii mei erau moschee. Când mi-a trecut tremuratul am închis geamul, dar decibelii n-au scăzut remarcabil.

Am petrecut zile frumoase în Konya. La 5 dimineaţă mă trezeam în bubuielile rugăciunii de dimineaţă. La 10 seara mă ţineam să nu adorm ca să mai evit o sperietură. În timpul zilei, în schimb, mă bucuram de Konya, un oraş fermecător. Erau zilele pelerinajului la Mecca şi grupuri de oameni îmbrăcaţi în alb porneau de-acolo să-şi împlinească visul şi datoria.

Aveţi şi voi o poveste dintr-un pat de hotel? Trimiteţi un mail cu ea la concurs@paravion.ro şi participaţi la concursul “Poveşti din pat”. Cea mai bună poveste dintr-un pat de hotel câştigă un citybreak pentru două persoane la Amsterdam, oferit de Paravion.ro şi KLM România. Detalii aici. Pentru hoteluri fără fond sonor evident, daţi o căutare în noua secţiune hoteluri de la Paravion.

Enhanced by Zemanta
Share this...

Trackbacks for this post

  1. [Concurs] Poveşti din Pat. Câştigătorii

Leave a Comment