Wes Anderson a făcut un film neînchipuit de arătos, ambalat în cartoane colorate, prinse cu panglici fanteziste, în care a băgat actori talentaţi şi replici memorabile. M-am dus la film vrăjită de titlu, pentru că, trebuie să recunosc, am o grozavă slăbiciune pentru Grand Hoteluri.
Când eram copil, în România cea mai cenuşie din câte au existat, în anii ’80, o dată pe an, de 4 mai, părinţii mei dădeau o mică petrecere la Iaşi, la Grand Hotel Traian. Read more…
