- Să stârnim noi înșine un război împotriva musulmanilor. Să îl luăm la ochi pe vecinul șaormar arab și să ne fie greață de femeia cu basma pe cap. Să crească creștinismul/ateismul/budismul/ismul nostru în pipotă și să fim campionii credinței/necredinței țintind în musulmanii dezgustători. Să dărâmăm vreo două moschei și să îi izolăm social. Ăsta ar fi un rezultat minunat pentru ISIS, să stârnească scandal și tensiuni sociale fără să investească mai nimic în ele. Să ne convingă că avem un război de purtat nu cu ei, punctual, ci cu 1 miliard și jumătate de oameni.
2. Să votăm idioți cu intelect puțin și cultură zero barat. Să alegem oameni pentru că sunt “simpatici”, “de-ai noștri”, “milostivi”, “amuzanți”, “buni oratori”, “din popor”, nu pentru că au capacitatea intelectuală de a lua decizii în numele nostru. Teroriștii ar prefera niște idioți isterici dacă se poate, cu ura și frica la purtător, pentru că așa deciziile pe care le-ar lua liderii noștri ar fi garantat dezastruoase. Vă amintesc că România a avut până acum două săptămâni un vicepremier însărcinat cu problemele de securitate semianalfabet și fraudator de diplome.
3. Să ne schimbăm stilul de viață și să ne aruncăm în brațele partidelor noastre de extremă dreapta și a fanaticilor noștri. Eu sunt creștină asumată, dar nu pot spune că sunt soră cu toți acei blambeci care urăsc la grămadă homosexuali și arabi, unguri și filme Disney, rockeri și feministe, de care bubuie acum internetul. Un regim extremist, ultra naționalist, înecat în sos fundamentalist creștin e o amenințare la stilul nostru de viață. Dacă ajungem să votăm și să creștem așa ceva în societățile noastre, ne vom trezi, încet, încet, că libertatea de expresie dispare, că femeile au și ele niște drepturi dar nu prea prea, că prin școli vor începe programe de întunericire, că tot felul de categorii de oameni devin indezirabile. Sigur, teroriștii ar râde hihihi în barbă.
4. Să ne tot privim ca fiind “slabi” și neconformi cu lumea în care trăim, să ne pierdem încrederea în civilizația occidentală și-n valorile noastre. Se aude din ce în ce mai mult “dacă noi nu facem destui copii”, “dacă Occidentul este “așa deschis”, prin asta înțelegându-se slab, “dacă noi suntem așa de toleranți”, prin asta înțelegându-se proști. Suntem mâncați dacă începem să ne reformăm luând exemplu de la niște sălbăticiuni. Nu trebuie să naștem mai mulți copii decât vrem, copiii noștri nu sunt soldați, nici cantitate și asta trebuie să rămână așa. Nu trebuie să ne închidem- mințile, granițele, universitățile, culturile pentru că dacă facem asta, UE va deveni o caricatură, o piață de desfacere pentru mașinile nemțești și nimic mai mult. Nu trebuie să ne dezbărăm de toleranță, că știm de mici că nu faci educație și muncă de convingere cu pumnul că dacă ar fi așa, copiii noștri ar fi veșnic vineți.
5. Să trăim în state în care să fim 100% aceeași etnie, aceeași religie, același crez politic. ISIS se chinuie cu asta și numărul de victime e uriaș, să nu uităm că ISIS e un mare ucigaș de musulmani, în primul rând, dacă reducem totul la numere. Le-ar plăcea la nebunie să începem să le facem noi treaba și să aplicăm planurile lor tâmpite.
6. Să îi alungăm pe refugiații sirieni din Europa, la grămadă, înapoi în Siria, cu ură și orbire. Vă dați seama ce nasol e că ăștia fug pe rupte de binecuvântările ISIS? Vă dați seama ce nașpa e pentru băieții ăia veniți din Australia, Belgia, Anglia la luptă să n-aibă și ei niște mase pe care să le chinuie și să le execute și să le ciobănească în voie? Unde se va ajunge așa, dacă Siria se depopulează? Vă dați seamă ce ură are ISIS pe ăștia care fug de ei? Și ce mișto va fi când amărâții ăia vor fi conduși spre moarte înapoi în Siria, ce discursuri tari o să aibă ISIS despre Occidentul impotent și mincinos în declarațiile lui despre drepturile omului și dreptul la viață? Ce confirmare a convingerii că noi suntem o lume de rahat vor avea? (aici o să vă rog, dacă sunteți dintr-ăia care spun că refugiații copii din Siria sunt viitorii teroriști și trebuie eliminați, să nu comentați aiurea, ci să luați problema în mâinile voastre. Vă duceți frumușel în Lesbos, pe unde intră cu bărcile și scufundați vreo 2-3 pline de copii ca să vă faceți misiunea. Deci nu mai urlați ca altcineva, în numele vostru, să-i elimine pe acești copii, do your own dirty job, că nimeni, nici măcar guvernele, nu sunt obligate să fie călăii voștri personali.)
7. Să tot despărțim morții din acest război al terorii în morți mai buni și morți mai așa și-așa. Morții premium sunt la Paris, morții nepremium sunt în Beirut, unde a avut loc un atentat, tot ISIS, acum două zile. Dacă Occidentul ar fi sărit în sus așa cum a sărit la Paris de fiecare dată când nevinovați mureau în Orientul Mijlociu, dacă liderii mondiali ar apăra viața, indiferent că viața asta e pe străzile Parisului sau pe străzile Beirutului, toate aceste istorii despre care vorbim acum, puțin probabil să se fi întâmplat. Siria e un dezastru de ani de zile și măsurile luate de marile puteri au fost fâs și puf, “nu-i treaba noastră, treaba noastră e să câștigăm alegerile”.
8. În loc de măsuri dure împotriva ISIS, să închidem granițele și să facem garduri. Cât mai multe garduri de fier, de lemn, eu propun un nou zid chinezesc, poate intrăm și-n Cartea Recordurilor cu el și îi tăiem panglica cu zurgălăi într-un eveniment sponsorizat de Comisia Europeană. Terorismul actual nu se exportă pe sub garduri și pe la trecerile de frontieră. În primul rând, el se exportă pe internet. El are în spate o ideologie toxică, a urii, pe care o cărăm și noi de ici, colo, din când în când. Cu cât mai multe prostii pline de venin vom spune, cu cât mai multe imagini cu oameni decapitați vom consuma și da mai departe, cu cât televiziunile vor arăta obsesiv ostateci în genunchi, cu atât mai mult noi vom participa la exportul de terorism și la întinderea lui în întreaga lume. Cât despre punctele de trecere ale frontierei, eu însămi, acum vreo șase ani, contemplând granița Turciei cu Irakul, am aflat că pot trece dincolo fără pașaport și viză. Trebuia doar să dau o mică atenție. Sau o altă poveste cu prietenul meu moldovean care trecea în Transnistria prin niște smârcuri și bălți. Vă dați seama, dacă era un gard pus acolo, s-ar fi speriat de moarte de el.
9. Să tratăm islamul ca pe o super religie care ne-ar pune propriile noastre credințe în pericol. “Islamizarea României” e-o petardă de habotnici care n-au niciun fel de încredere în propria lor credință și cred că o moschee în București ne face pe toți musulmani sau 6000 de refugiați or să convertească 20 de milioane de declarați creștini. Poate la kebab și la humus o să ne convertească. Islamul e o religie ca orice altă religie și ISIS sunt un produs ideologic islamic, asta nu e de negat. 1400 de ani de lupte de supremație în interiorul islamului au dus la rafinarea barbariei și a motivelor ei, prin asta islamul e, într-adevăr, diferit de creștinism. Dar nu-i vreo super religie care, prin ea însăși, să schimbe universul. În plus, islamul dur, de tip ISIS sau wahabismul saudit, nu va putea deveni niciodată mainstream. Aceste curente se întrețin prin forță și bani mulți, pentru că altfel, oamenii, că-s pastafarieni, musulmani sau budiști vor să cânte, să danseze, să tragă la măsea, să facă dragoste, să joace fotbal, să se ducă la plajă, să dea din gură pe Facebook, să-și facă selfie-uri și altele din această categorie.
10. “Nu sunt împotriva musulmanilor, dar musulmanii trebuie omorâți/opriți/puși la punct/expulzați etc”. “Nu sunt rasistă, dar arabii sunt x, y, z.” De fiecare dată când un suflet nevinovat pune pe Facebook un “nu sunt…,dar” despre arabi, câini, pisici, homosexuali, religii, un terorist scoate măcar un icnet mic de fericire. Deci noi nu suntem, dar suntem sau suntem, dar nu suntem. Și cam așa vor și ei: să fim, dar să nu fim.
P.S. Într-o noapte, la Paris, mă întorceam cu soțul și cu fiica mea de la un restaurant thailandez. Acolo, fetița, care avea 5 ani atunci, fusese învățată să mănânce cu bețișoarele de un domn amabil care deținea locul. Eram pe o străduță întunecată de lângă Gara de Nord când în fața noastră a apărut un cuplu care se ținea de braț. Ea avea în mână un trandafir roșu. Când ne-am întâlnit, pe trotuar, femeia i-a întins trandafirul fiicei mele: “Pour toi, belle fille.” Și-au dispărut în noapte, lăsându-ne în urmă mirați de minunata întâlnire. Bunăvoință și generozitate întâlnești peste tot în lume, dar gesturile de felul ăsta, elegante și vrăjite, au ceva foarte francez în ele.
Acum, undeva în lumea asta, pe străzi întunecate și în piețe, în cocioabe și vile luxoase, în Siria sau în Melbourne, niște javre subumane se bucură pentru măcelul ISIS de la Paris. Au justificări sofisticate pentru ce-au făcut și planuri pe termen lung. Iar noi, dacă respectăm cele 10 puncte de mai sus, putem să-i facem chiar mai fericiți decât sunt.
Ilustrația e făcută de Anais, ca răspuns la ce s-a întâmplat ieri la Paris.
Pingback: toamna 2015 | Balaura si gradina sa mai mult sau mai putin fermecata