Să mergem. Suntem neliniștiți. Nu mai putem sta. Nu putem protesta într-o piață, nu ne putem așeza. N-avem stare. Pentru un oraș în care oamenii își petrec viața în mașini, e aproape ironic că protestăm mergând. Ne mișcăm kilometri și kilometri, ca și cum, dacă ne dor picioarele, ne dor celelalte mai puțin.

Să mergem, așadar, și spun unii: către ce? Și răspunsuri de felul “către o țară mai bună”, “către dreptate”, “către demisia Guvernului” nu sunt suficient de bune. Poate vom rătăci mult pe străzi până când vom ști către ce și nu e nimic inutil sau greșit în asta. Apostolii nemișcării care-au început să scoată capul zilele astea, explicându-ne cum mersul e în zadar, să tacă. Mergem ca să fim împreună. Mergem ca să ne lămurim ce ar trebui să facem și cum. Mergem pentru că trebuie să nu mai stăm. Mergem pentru că trebuie să ieșim dintr-o lume a certitudinilor, lumea făcută de ei, nemernicii, cei perfect siguri de orice.

“Și ce vom pune în loc dacă pleacă Ponta, Piedone, Oprea?” Se întreabă tot felul de personaje și tot ele răspund cu “nu avem pe cine pune”. Pesemne că sunt orbi și nu văd zecile de mii de oameni din stradă, pesemne că sunt închiși în vreo cameră fără geamuri și nu văd că țara asta e plină, nu goală. Pesemne că sunt atât de tâmpiți de frică și blazare că nu mai pricep că 80% din populația alfabetizată a României ar face o treabă mult mai bună decât Piedone începând de mâine dimineață. Sigur, a plecat Ponta și vom nimeri probabil în Gorghiu. Ne vom spăla pe mâini de Oprea și vom nimeri în Dragnea. Va pica Piedone și ne vom trezi cu un Orban. Dar noi vom merge încă o dată și încă o dată, nu pot ei roti cadre cât putem merge noi. Sigur, vor răscoli prin partidele lor după oameni curați și vor găsi unii și va fi un pic mai bine și dacă nu va fi destul de bine, vom merge din nou, pe bulevarde și prin piețe, nouă ne place să mergem.

Se strigă nevoia de lideri ai străzii. Sunt unii care au început s-o aresteze deja în folos propriu și sunt alții care urlă că suntem folosiți. Se fac liste și sunt unii abonați la inițiative de organizare. Nu e nimic tragic în asta, dar nici nu e neapărat necesar ca acum să știm cine ne va conduce mâine. Am stat 25 de ani sub jaf și prostie, destul cât să învățăm cum arată jefuitorii și proștii. Am dus-o 25 de ani din dezamăgire în dezamăgire, destul cât să nu mai așteptăm un lider providențial, un patriarh biblic care să ne conducă spre salvare. Vor fi lideri proști, oameni cu interese ascunse și nasoale, narcisiști și demenți, așa cum vor fi și oameni cumsecade și deștepți și cinstiți. Important e, ca după ce tragem scaunele de sub fundul actualilor guvernanți, să ne asigurăm că scaunele alea sunt ușor de tras de sub orice fund. Așadar, pentru asta vom merge.

Noi mergem, dar voi trebuie să plecați. Ascultați cum sâsâie strada: demisia și asasisinii. Ciuliți urechea atent, e pentru voi, cei care umpleți “palatele” și “sediile” și “centralele”. Pentru voi este, cei corupți și indiferenți, pentru voi, inconștienții, pentru voi, atât de puternici și atât de neputincioși. Nu e doar pentru Ponta și Piedone, pentru Oprea, ci pentru toți lașii, pentru toți ticăloșii, proștii, pentru toți micii și marii combinatori.

Acum trebuie să plecați, dar nu ca să satisfaceți ura noastră, nici revolta noastră, ci ca să vă puteți salva voi, să vă faceți oameni la loc.

Trebuie să plecați. Să plecați să vă luați diplome de la facultăți care nu vă permit să copiați. Să învățați cu capetele voastre, să înțelegeți că diplomele nu sunt decorații pionierești, bucăți de hârtie cumpărate.

Să plecați. Nu în casele voastre luxoase, nici în sediile partidelor voastre, ci în birourile unei corporații (dacă vă primește vreuna), să plecați să munciți, să creați valoare pentru țara asta.

Să plecați. Nu numai voi, ci și părinții voștri. Să plece în Italia să îngrijească bătrâni pentru 800 de euro pe lună, în Spania la căpșuni, visând să se întoarcă în țară, după o zi de muncă, rupți de spate.

Să plecați. Pe străzile noastre desfundate, la plimbare cu copiii voștri. Înspre școlile și spitalele noastre. Va trebui, înainte să vă mai vedem vreodată, să mergeți și voi, demn, printre noi.

Deci azi la 7 mergem, nu-i așa?