Ești atât de nasol Pro TV, m-am uitat la tine la știri în seara asta și-am văzut un reportaj pus sub umbrela unei campanii care ne povestește cât de praf e educația în țara asta și cât de praf e protecția socială în țara asta. M-am uitat și am plâns. Jur că am plâns de furie că niște oameni mari și cu minte în cap pot umili așa niște copii mici și luminoși și lipsiți de vină. Am plâns că nu mai ai deloc pudoare și noimă și un gram de compasiune pentru durerea de pe lumea asta.

Un reporter zelos descosea niște fetițe superbe în curtea unei cocioabe. Fetițele sufereau de foame, nu mâncau decât cornul și laptele de la școală. Lunea cornul și laptele nu venea. Deși dăduseră sincronul perfect despre foame, reporterul a insistat cu măiestrie. Fetițele au început să plângă. Reporterul a tăcut să auzim suspinele. Apoi a reintrat în bucla cu foamea. Fetițele și-au pus mâna la față. Și eu mi-am pus-o, ca și ele, de rușine. Circul a continuat dement cu o secvență în care ni se detalia foamea copiilor: nu au mâncat banane și portocale, n-au bani. Și pam, imagini cu fetițele împărțind un pachet de biscuiți și niște banane, de bună seamă, dania Pro Tv-ului pentru familia în nevoie. Ca treaba să fie complet obscenă povestea, în final, reporterul întreabă: “dacă v-ați întâlni cu o zână bună și frumoasă, care ar fi cele trei dorințe pe care i le-ați spune?”

Fetițele din reportaj n-o să se întâlnească niciodată cu o zână bună și frumoasă, pentru că zânele nu există. Există însă o zgripțuroaică angajată la Pro Tv care le-a umilit public și le-a hărțuit și le-a făcut să plângă în hohote și le-a pus să povestească cum erau bătute și cum le e foame. În schimb, le-a dat trei banane și un pachet de biscuiți ca să fie irezistibilă. Ele au crezut la început că e poate o zână, sunt sigură că e o femeie bine îmbrăcată, mirosind frumos cu un zâmbet alb, americănesc. Dar zâna asta a noastră e falsă și nasoală. Ea n-are nicio problemă să îi facă pe copii să plângă, ba mai mult, e expertă în treaba asta, e “profesionistă”.

Cui folosește să faci așa ceva pe tv, în acest fel? Mie, telespectator adult că am tras un bocet la televizor? Copiilor noștri îmbuibați cu de toate cărora le vom zice “uite, mamă, ce de copii nenorociți”? Pro Tv-ului c-a făcut niște audiență? Sistemului de protecție socială că a aflat că există în România copii care fac foamea?

Veți zice că oamenii care au văzut la tv nenorocirea poate vor dona bani. Cât se va întâmpla asta? Cât n-o să le mai fie foame fetelor? Va dispărea umilința cumplită odată cu umplerea stomacului? Ce se va întâmpla dacă “salvarea” lor va ține doar o vară? O să meargă reporterul Pro Tv cu fetițele mâine la școală? O să o însoțească pe sora lor care n-a apărut în reportaj, domnișoară deja, la liceu? Știe doamna de la București cam cât de mult te ajută într-o comunitate de copii să se știe că ești abuzat și nemâncat?

Pro Tv a făcut campanii stelare legate de copii. Cu respect, context, cu mesaj puternic și cu efect la nivel legislativ. A mobilizat oameni de rând și-a “constrâns” cu fermitate politicieni să miște. Așa că sper că ce-am văzut azi la tv să fie o greșeală. Singulară, izolată, odioasă și nerepetabilă. Pentru că dragă Pro Tv, altfel ești cum am stabilit, incredibil de nasol, ca toți ăia care fac copiii să plângă.