Acum 17 ani ne-am despărțit definitiv vacanțele. Eu mă făcusem mare și aveam o claie de păr roșu pe care voiam să mi-o administrez cum pofteam. Ea, obosise probabil de la atâta adolescență. Vacanțele mele au devenit din ce în ce mai aventuroase și s-au transformat în timp în călătorii cu sens. Vacanțele ei s-au liniștit, fără copii, griji și balamuc și au devenit mai normale. După 17 ani, am plecat prima oară cu mama în vacanță. Am vrut să îi fac cadou Roma, cu frumusețea ei imprevizibilă, cu aerul ei de buricul universului. Mai cu seamă că mama n-a fost niciodată în vestul Europei. Read more…
Archive for February, 2015
Cu mama la Roma (I)
Să bem ca-n New Orleans
“New Orleans e un oraș caraibian lipit întâmplător de Statele Unite”, așa spun prietenii mei din Lousiana, iar eu chiar îi cred pentru că cineva a băgat aici în mixer vest africani (senegalezi, gambieni), spanioli (a fost chiar teritoriu al Spaniei), francezi specia creole și francezi săraci specia Cajun (izgoniți din Canada). Ce-a ieșit e, Sfinte Legba*, un oraș de balamuc care a contribuit la patrimoniul universal cu muzica numită jazz și cu nouă cocktailuri clasice, de neratat într-o viață. Read more…
10 lucruri preţioase pe care le am de la mama
Eram de vârsta fiicei mele de-acum, nici 10 ani împliniți, când am citit într-un roman turcesc o povestioară care mi-a rămas în minte. La o școală catolică din Istanbul, fetele au primit ca temă să facă o compunere despre prima imagine legată de mamele lor. Read more…
Eu pe Facebook
