Sunt locuri în lumea asta în care nu aș călători nici pe banii mei, nici pe-ai altora, nici plătită să fac asta, exact așa cum sunt cărți pe care nu le-aș citi sau mâncăruri pe care nu le-aș mânca. Explicațiile țin mai ales de bruma de etică pe care un om contemporan și-o mai poate permite. 1. Coreea de Nord. Cum nu am un exces de curaj care să mă facă să trag vreo investigație vestită despre mizeria totalitaristă din peninsulă, o călătorie acolo ar fi numai un gest complet imoral. În primul rând, dolarii (mulți, că e scump să ajungi acolo) cheltuiți ajung numai în buzunarele regimului criminal și îi întrețin lifestyle-ul, nimic nu se duce înspre omul de rând nord-coreean, muritor de foame. Apoi, n-am nici o curiozitate să văd o formă de comunism dement și de popor distrus de foame și de frică, am avut și noi partea noastră de asemenea plăceri. Nici arhitectura născută din creierașul unor dictatori tembeli nu mă atrage, pot face o vizită la Casa Presei sau a Poporului, să mă răcoresc. Cel mai tare mă scârbește că gazdele nord-coreene te pun să faci temenele la statuile unor criminali sau în fața cadavrelor acelorași criminali. Pentru un om liber asta e destul de greu.

2. Arabia Saudită. Acum câțiva ani am încercat să obțin o viză în regat, n-am reușit. Între timp am îmbătrânit și nu mi-aș mai trece timpul cu așa ceva. Mecca și Medina, singurele lucruri interesante cu adevărat din Arabia Saudită sunt închise non-musulmanilor, așa că, dacă te duci, mai ales ca femeie, poți cel mult experimenta traiul în cușcă. Mă distrează foarte puțin o țară în care poți vedea în public execuții sau biciuiri, în care locul de maximă libertate pentru femei este mall-ul (etajele de femei) și în care trebuie să fiu dependentă de un bărbat (adus de mine de-acasă în acest scop sau desemnat de autoritățile saudite în chip de sponsor). Nu cred nici în glumițele despre reformele nemaipomenite ale proaspătului decedat rege Abdullah, Arabia Saudită rămâne o țară mizerabilă la capitolul drepturile omului. Sigur, dacă ai treabă acolo, poți ajunge la concluzii interesante despre lumea asta închisă, așa cum a ajuns Ioana Avădani, directorul CJI, care mi-a povestit la emisiunea de la RFI despre experiența ei.

3. Maldive. E o țară mai nesimțită decât Arabia Saudită, și-o să vă explic și de ce. 28% din economia acestui stat vine din turism. Turismul în Maldive se face în costum de baie, cu un cocktail alcoolic în mână, pe o plajă cu nisip fin. Cât timp occidentalul dă mii de euro să se răsfețe pe insule, țărișoara tropicală își biciuiește cetățenii (mai ales femei) pentru sex extramarital, homosexualitate și orice altceva încalcă legea Sharia ( nu au alt set de legi). Violul cel mai adesea nu e pedepsit, se știe că victimele sunt de vină. Ca orice țară cu principii morale solide, Maldivele au un dezvoltat trafic de persoane din țări mai amărâte, mai ales manifestat prin sclavie pentru prostituție. Sigur că prin lege toți trebuie să fie musulmani suniți și că ziariștii sunt bătuți și oropsiți dacă îndrăznesc să își ia vreo libertate. Angajații din industria de turism câștigă sume fabuloase- între 80 și 235 de dolari pe lună, în condițiile în care turiștii plătesc zdravăn apa albastră și peștii colorați. Să vă mai spun că au și-o problemă cu gunoaiele pe care le aruncă în apă și pe insule nelocuite? Detalii minore pentru cei care visează la paradisuri tropicale. Sigur, salariile mici, guvernul corupt și costurile 0 de ecologizare sunt toate mană cerească pentru investitorii în industria de turism, care cumpără ieftin și vând scump. Deci mergeți cu inima împăcată în paradis, dar e bine să știți că sunt nenumărate locuri la fel de frumoase și mai puțin ticăloase.

4. Guineea, Liberia, Sierra Leone. Sunt țările în care este epidemie de Ebola. Dacă nu lucrezi la Crucea Roșie sau la Medici fără frontiere, n-ai ce căuta acolo. Sigur, nu e despre pielea ta, pe care poți să ți-o lași împreună cu oasele pe unde poftești, ci despre pielea altora dacă o să cari boala cu tine, mai ales într-o țară pregătită perfect pentru epidemii și alte dezastre cum e România.

5. Siria și Irak. Le-am ratat milimetric atunci când erau vizitabile. Siria, o minune a Orientului Mijlociu, mi-a fost refuzată de ambasada de la noi care avea nevoie de trei săptămâni pentru o viză și Irakul (nordul care era pacificat) de faptul că noi aveam trupe acolo și grănicerii turci nu mă lăsau fără viză în regulă. Acum, din păcate, țările au devenit nefrecventabile din motive de securitate.

Sigur, multe vedete ale pieței turistice au probleme diverse pe care turismul de masă le face mai mari și mai urâte. Sunt locuri în lumea asta în care triburile au fost transformate în grădini zoologice umane. Sunt țări în care călătorii întrețin prostituția infantilă și traficul de persoane, altele care își distrug definitiv flora și fauna pentru niște amărâți de dolari. De aceea, poate e o idee fericită să te gândești puțin înainte de a-ți folosi banii cât bine și cât rău vor face aceștia, fără să îți amputezi aripile de mare călător.