Crăciunul va dispărea fără urmă

1069297_213321635483957_1386716467_nCrăciunul va dispărea fără urmă în doar câțiva ani. Sufocat de brazi uriași, împodobiți cu cristale Swarovski și tone de cadouri împachetate în hârtie lucioasă. Sub milioane de genți de lux și pachete cu parfumuri, strivit de listele de cadouri în fruntea cărora tronează tablete și telefoane mobile.

Pe la începutul lui noiembrie, o amică de-a mea, chinezoaică din Singapore, a început să posteze pe Facebook poze cu brazi mai înalți ca palmierii din mall-urile singaporeze. Începuse și acolo ceva ce se cheamă “Crăciun” și ea, budistă practicantă, zâmbea fericită lângă decorațiunile cu îngerași, moși și reni cu nasul roșu. Avea și motive de bucurie, se dădea startul acestei frumoase sărbători importate, un fel de festival de cumpărături cu scopuri înalte: nu cumperi ca dementul doar pentru tine, ci cumperi ca dementul și pentru ceilalți. Între timp, ea a ajuns în SUA, de unde pune poze cu brazi americani în relație cu mall-uri americane. Se pare că aici prețurile sunt mai potolite, prin urmare, se poate cumpăra mai mult și mai convenabil.

Sigur, și alte sărbători au sucombat de-a lungul timpului, distruse de propria lor latură ritualică. Halloween-ul e un exemplu. Din ziua tuturor sfinților au rămas niște copii costumați în zombi și draculi care se plimbă noaptea pe stradă. Dar nici o sărbătoare n-a murit încă de la atâtea cumpărături, Nașterea Domnului va fi prima.

După ce un centru comercial din Thailanda a bătut recordul la cea mai mare adunare de elfi de-ai lui Moș Crăciun, folosind câteva mii de copii costumați, un băiețel din Botoșani, disperat că nu ajunge la serbarea cu Moșul, a sărit pe geam și s-a accidentat la coloană. Bunica și tatăl îl închiseseră în casă pentru că nu au avut bani să plătească un cadou pentru acest superb eveniment ținut la școală, care îi învață pe copii de mici că moșul îți aduce daruri după cât de bogați sunt părinții, nu după cât de meritoriu ești tu. Pe scurt, nu ai bani, nu pupi Crăciun.

Sigur, Crăciunul nu e despre cât de buni suntem noi și despre cum Iisus, pruncul divin, reînvie speranța lumii. E despre câte rânduri de moși poate plăti părintele pentru odorul lui. La cercul de balet moșul vine cu păpușele, la școala de muzică aduce dulciuri, la clubul de judo are barba anemică și distribuie ponei colorați, ăla de la cor are în sac cutiuțe muzicale, de la desen acuarele, de la școală toate idioțeniile din capul unor mămici cu timp liber (am văzut tot pe Facebook o grenadă și o mitralieră de plastic în chip de cadou sub brad, distribuite la o școală din București). Se mai adaugă moșii trimiși de supermarketuri, fundații și companii să facă fidelizare în rândul viitorilor clienți. Până ajungem pe 24 decembrie, bieții noștri copii au văzut vreo 10 variante de moșu’ și au bifat un morman de cadouri. Când vine ăla din familie, ori sunt plictisiți de moarte de poveste, ori așteaptă să primească un dragon viu, că altfel fac depresie.

Copiii noștri nu sunt idioți, ei văd cât de tare ținem să le oferim nu un cadou, ci o sută, nu un Moș Crăciun, ci 50. Ajung la 10 ani și le e jenă și spaimă în același timp să ne spună că ei știu că totul e o poveste. Jenă pentru că ne văd așa de porniți să radem toate magazinele ca să umplem sacii moșului magic și spaimă că n-o să le mai dăm nimic dacă ne strică distracția. Copilul de la Botoșani nu s-ar fi aruncat pe geam dacă Crăciunul n-ar fi devenit o sărbătoare găunoasă, umplută până la refuz de cumpărături. N-ar fi avut nici o problemă dacă în școlile noastre ar conta mai mult să cânți colinde decât să îți expui buzunarele. Nici copiii din Thailanda n-ar fi stat câteva ore în fața unui mall îmbrăcați cu jiletci de blană la 30 de grade dacă companiile n-ar fi identificat piețe și oportunități noi legate de această sărbătoare, deosebit de atrăgătoare din punct de vedere comercial.

Aș mai scrie despre cum o să crape cu totul Crăciunul, dar n-am timp. Printr-un concurs de împrejurări magic, fiica mea n-a văzut nici un moș anul ăsta, așa că mă simt oarecum vinovată și trebuie să mă duc să îi cumpăr câteva sacoșe cu daruri. Nu că ei i-ar păsa în mod deosebit, dar hei, oameni suntem și o dată pe an e Crăciunul.

Merry Christmas!

 

 

Share this...

Leave a Comment