Conjurația ideilor periculoase

10635924_10152704962299359_1046348437058284840_nCiudat cum și la bucurie, și la necaz, aerul pe meleagurile noastre devine repejor irespirabil. Bunăoară, victoria lui Iohannis, pe Facebook, s-a serbat cu șampanie și urale tot atât cât s-a serbat cu o sumedenie de idei absolut mizerabile care cred că au potențialul de a ne trimite în comuna primitivă destul de repede și de definitiv, deși ele vin din niște guri care se cred “vocea progresului” și “dreapta aia dreaptă”.

Prima și cea mai grețoasă este cea cu “pensionarii sunt o povară”, “mărirea pensiilor ne îngroapă economic”. Puține țări din lumea care se pretinde civilizată au bătrâni mai săraci și mai umiliți ca ai noștri. Dar multe țări din lumea civilizată au pensionari mai mulți decât muncitori tineri. Așa stau lucrurile acum în general, iar statele învață să se adapteze la situația dată, prin politici economice și sociale care încurajează imigrația pentru a spori forța de muncă ori oportunități de lucru pentru cei în vârstă. Nu mai vorbesc de prevenție în medicină și programe de sănătate publică care să-ți mențină populația vârstnică în stare bună, astfel încât să cheltuiești mai puțin cu ea. Noi însă îi ținem în frig, foame, boală, dependență financiară față de rude și mai nou și ură, ceea ce creează un exemplu excelent pentru generațiile care vor urma, o vom simți pe pielea noastră. Cei care urlă asta cu bătrânii sper sincer ori să producă milioane de euro din care să se susțină, ori să se sinucidă la ieșirea la pensie pentru a nu îngreuna sistemul și mai tare. Bătrânul are în toate societățile rolul lui, măcar simbolic. E cel care a văzut trecutul îndepărtat, e cel care poate interpreta prezentul folosind acest trecut. În el sunt resurse mari de tandrețe și de răbdare, de care nepoții pot beneficia. Ei fac muncă neretribuită de bone și îngrijitori, de meditatori și oameni buni la toate. Poate ar fi lucid să nu le mai punem în cârcă impotența noastră, a celor în putere, de a construi o țară normală și prosperă, de a sancționa furturile de zeci de milioane și de a produce din rândurile noastre o clasă politică formată din oameni, nu din bestii.

A doua e clasica “asistații sociali ne sug sângele” cuplată cu “sunt asistați pentru că nu vor să muncească”. Ajutoarele pentru oamenii cu handicap sunt rușinoase. Accesul lor la educație și șansele lor la o viață normală sunt nule. Accesul săracilor la educație de calitate este o poveste scandaloasă. Ne dăm ca țațele ochii peste cap despre cât de leneși sunt țăranii care încasează 100 de lei de la primărie, dar uităm că școlile din rural sunt dotate cu câte un profesor alcoolic și abuziv care are rezultate școlare zero barat. Cheltuim zeci de milioane de euro pe patinoare și terenuri de fotbal, iar școlile din rural n-au toaletă, așa cum n-au nici gospodăriile din rural. Dar suntem revoltați că în sate și la periferiile orașelor se nasc asistați sociali, că așa sunt ei, leneși, mersul cu vaca și datul cu sapa nu se pun. În România e greu să răzbești și dacă ești echipat cu inteligență, știință, chiar dacă te naști în clasa de mijloc. Cât de greu e pentru unul care nu știe să citească? Care a văzut toată viața cum tata s-a alcoolizat și mama a luat smetii peste cap? Cine le întinde vreo mână până să ragă harnica clasă de mijloc că nu mai poate de atâția dependenți? Acum 40 de ani, Finlanda avea niște cetățeni ai nimănui, undeva în nordul înghețat. Ei creșteau reni, stăteau în iurte și din septembrie până în aprilie purtau o haină compactă de blană. Aceeași. Cântau fermecător, inventau poezii, erau analfabeți, nu erau parte din societate. Erau discriminați, li se negau drepturile, erau obligați să învețe, să facă, să dreagă după cum voia majoritatea pentru că, în definitiv, erau niște sălbatici murdari și inutili. Când statul a încetat cu tâmpenia și ura și a făcut drumuri, case, încălzire, școli în limba lor maternă, populațiile de sami au devenit parte din Finlanda și-au și ajuns la niște procente impresionante de absolvenți de universitate.

A treia e “săracii sunt leneși”, de obicei comunicată de câte unul care face o meserie semi-fictivă și are ciopor de subalterni care îi permit să o ardă pe Facebook și pe la prânzuri nesfârșite “de afaceri”. Aș vrea să îi invit pe stimabilii și stimabilele în niște sate de la munte, din Moldova, să se pună în șoșonii unui țăran sărac două zile, ca să își simtă mai bine mușchii lucrați o jumate de oră la sală, de antrenorul personal. Sau să tragă o tură cât trag amici de-ai mei ziariști ori scriitori și după aia să primească răsplata muncii: fix de-o chirie, niște mâncare și poate o bere în oraș. Cum naiba, românii ăia săraci că sunt leneși devin înstăriți când ajung la Londra pe șantier? Oricum, nici să fii rom, nici să fii cu handicap nu e atât de rău în țara asta ca să fii sărac. Mult mai onorabil e să fii hoț de zeci de milioane de la stat, aia se cheamă că te descurci în viață.

A patra e o clasică nazistă: “nu plătești, nu ești tratat la spital”. Oricum se întâmplă asta deja, zăluzilor care credeți asta! Sistemul nostru de sănătate e făcut pentru sănătoși, tineri și bogați. Bănuiesc că atunci când mătușa săracă face infarct nu sunați la ambulanță și le explicați fiilor și fiicelor voastre că tanti Maria  nu e asigurată, deci nu are ce căuta în spital să pape resurse și să ne priveze pe noi de un eventual tratament. În loc de această paranoie că bolnavii neasigurați își fac de cap prin spitale, nu mai bine paznicii resurselor ar lua la puricat contractele pură hoție încheiate între clientela partidelor și instituțiile de sănătate?

Ar trebui să ne gândim de două ori când eliberăm în spațiul public idei de felul celor de mai sus. Nici o societate n-a progresat omorând bătrâni, aruncând la coș bolnavi și scuipând în față săraci. Produsele de preț ale umanității nu sunt casele din suburbii ale unei clase de mijloc prospere, ci picturile nebunului, săracului și degradatului de Van Gogh. Nu putem să le lăsăm moștenire copiilor numai betoane și conturi în bancă, îi vor ajuta destul de puțin, dar putem să îi învățăm să fie buni, generoși, mulțumiți cu ei înșiși, fericiți. Greu de făcut asta când îl aud pe tati cum se bucură că niște sărmani au fost evacuați și-au rămas pe drumuri sau pe mami că în sfârșit le-au tăiat pensiile moșilor și babelor.

Ar trebui să încetăm să ne mai temem că vom fi mai săraci și să începem să ne temem că vom fi mai imbecili și mai răi.

Poza reprezintă un cuplu de bogați de pe un sarcofag din Hieropolis (Turcia de azi). Nu știu dacă au fost mai fericiți decât concetățenii săraci, dar știu că tot morți sunt.

Share this...

Leave a Comment