Jurnal cipriot. După 40 de ani

unnamed5Alexia Christodoulo este ghid şi trece cel puţin săptămânal frontiera spre Ciprul de Nord, însoţind turişti curioşi să vadă urmele istoriei recente a insulei. Strada Ledra din Nicosia e sugrumată de nişte ghişee unde dai paşaportul şi primeşti o ştampilă pe o foaie care serveşte drept viză pentru țara nerecunoscută de nimeni în afară de Turcia. În sud sunt magazine “europene”, în nord e o tarabageală veselă în stilul bazarurilor orientale. Acum 40 de ani, nu exista graniță, nu exista separare între turci și greci, până într-o zi fierbinte de vară când un război iscat din senin a omorât mii de oameni și a transformat în refugiați sute de mii.

August 1974 a prins-o pe Alexia la plajă. Avea 5 ani şi era în vacanţă cu mama şi surorile. Au ieşit imediat după răsărit să facă baie în mare când au văzut vase de război venind înspre ţărm. Străinii veniți la distracție din vestul Europei erau evacuați cu elicoptere și vapoare, clar, nu era o zi oarecare. Au plecat în doar câteva minute, cu maşina lor roşie. Primul filtru al armatei cipriote le-a oprit şi le-a spus să-şi abandoneze maşina- culoarea o făcea o ţintă uşoară în caz de atac aerian. Apoi, Alexia a trebuit să renunţe şi ea la rochiţa ei, tot viu colorată. Mama a dezbrăcat-o şi a aruncat haina, iar femeia de acum nu-şi aminteşte din zilele alea nimic altceva decât că plângea disperată după nenorocita aia de rochie. Au urmat timpuri grele, deși Alexia era de două ori norocoasă: nimeni din familia ei nu a murit în conflict și aveau rude procopsite în partea de sud, ceea ce i-a scutit de luni întregi de stat pe câmpuri aride în corturile aduse de Crucea Roșie.

unnamed2În Nicosia, ’74 mai scoate capul şi în ceva care se numeşte “buffer zone” sau zona-tampon. Treci de nişte posturi militare şi ajungi la restaurantul Chateau Status. E de fapt o vilă înconjurată de grădini şi terase, care se termină cu un labirint de ziduri pe jumătate distruse în urma bombardamentelor turceşti. Zona e folosită ca bar de noapte şi nu poate fi restaurată, e important să vezi istoria, să nu uiți, să înțelegi. Prin fostele geamuri se vede actualul cartier general al trupelor de menţinere a păcii ONU, fostul hotel de lux Ledra Palace. Exteriorul a fost lăsat aşa, cu urme de gloanţe.

unnamed3La Chateau Status a fost Joe Biden și-a luat prânzul. Printre chelneri a fost și-un român, băiat manierat și competent care și-a găsit un nou rost în insula asta din capătul Mediteranei. Saloanele sunt elegante, europene, cu tavane înalte, draperii de catifea. E liniște și mai ales răcoare, mâncarea e aranjată în farfurie încântător, vinul se schimbă odată cu felul, totul e la locul lui. De pe terasă se vede un fost teren de fotbal, acum no man’s land și niște case de unul, două etaje, înșirate de-a lungul unei străzi. “Sunt vecinii noștri din Nord și sunt foarte amabili, niciodată nu se plâng atunci când avem muzică seara, la vreo petrecere. Stau în fața casei, pe băncuțe și se uită spre noi.” De fapt, asta fac și unii și alții acum, sudici și nordici. Se uită înspre celălalt și poate, își amintesc cum era când insula era una.

Jurnal cipriot este parte a unui proiect realizat pentru Oficiul de Turism al Ciprului, în colaborare cu excelenta agenţie locală Knossos Travel, parteneri ai Paravion.ro. Dacă vreți să vedeți Nicosia și Chateau Status, puteți cumpăra excursii de Revelion în Cipru, la prețuri foarte bune, de aici. 

Share this...

Leave a Comment