10 mituri distruse de victoria lui Iohannis

10425019_10152792632064000_7767904764299490635_n

  1. Televiziunile de știri influențează decisiv votul. Antena 3 s-a umflat în audiențe în ultimul an remarcabil, ceea ce n-a adus nici un câștig concret PSD-ului și lui Ponta. Mica lor demonstrație cu Mircea Diaconu a fost un fals, pentru că Diaconu nu era Gigel din stradă, ci un personaj cu propriul lui capital serios de popularitate și cu date să obțină și fără Antena 3 câteva procente de la alegători.

    Consecința pozitivă a desumflării acestui mit ar fi ca piața televiziunilor de știri să se elibereze de banii de la politicieni și de la influența politică și să revină la programe și știri făcute pentru telespectatori, nu pentru grangurii politici. În plus, ar putea să devină interesate de banii de pe piața de publicitate. Sigur, asta ar duce la dispariția unora dintre posturi, dar nu e o pagubă atât de mare pentru că există șansa ca media să se reprofesionalizeze în acest fel.

  2. Internetul și Facebook-ul nu contează, ăia care comentează nu se duc la vot și nu influențează pe nimeni. Eu știu din propria mea experiență că fiind cinstită în opiniile mele despre destinații turistice și având un public care mă citește, reușesc să influențez decizia de cumpărare pentru o destinație anume. Influențator pe Facebook poate fi oricine e dispus să piardă ceva vreme interacționând cu alții. Iohannis și Ponta au avut prezențe țepene în social media, greoaie și nespecifice (Iohannis totuși mult mai bun), dar Iohannis a moștenit în turul doi alegătorii activi și activiști ai Monicăi Macovei care au făcut un tip de “agitație” inteligentă și adecvată la mediu.
  3. Pe român trebuie să îl ții în lesă și să îi arăți că ești stăpân. Ponta s-a purtat în campanie ca un vătaf, așa cum s-au purtat înaintași de-ai lui din toate partidele. Agresivitatea e răspândită pe scară largă în țara noastră: orice șefuleț mai influent își afirmă autoritatea prin țopeală și oțăreală continuă și opinia generală despre acești oameni pare a fi că “fac treabă pentru că știu să îi țină pe alții în frâu”. Românul urban a preferat un mut cu atitudine blândă și submisivă decât un lider cu biciușca în mână. Sper ca asta să ne dea de gândit mai mult despre mediul în care trăim în general.
  4. Diaspora nu contează, nu vine la vot. Au tot fluturat-o pe asta cu prezența la precedentele alegeri de 5% și că diaspora nu votează, dar nu trebuie să fii geniu politic ca să știi că acum 10 ani, ba chiar acum 5 ani, grosul plecaților în Spania și Italia, Anglia și Franța, avea probleme cu actele și “se ascundea”. Nici pomeneală să le treacă oamenilor prin cap să facă vreo coadă la vreo ambasadă când ei n-aveau drept de muncă și erau plătiți la negru. Intrarea în UE și mai apoi dreptul la muncă și liberă circulație au schimbat statutul acestor oameni în comunitățile în care stau. Sigur, politicienii români se plimbă ca ursul de la Sinaia în campanie prin Spania și Italia, dar nu se și gândesc la cine sunt și ce au devenit acei oameni. Pe termen lung, aceast flux mare de oameni care pleacă la muncă vor fi o forță civilizatoare la întoarcerea în țară. Degeaba strâmbăm noi din nas la badantele din Italia care vin acasă cu accent, ele au învățat că baia trebuie să fie în casă, că strada trebuie să fie asfaltată, că la primărie funcționarul trebuie să vorbească politicos, că la spital trebuie să fii tratat omenește, că soțul n-are voie să te trosnească. Acestea toate, aduse în țară, înseamnă progres.
  5. Poți minți cât poftești în campanie, românii sunt creduli. Cât Ponta revărsa avalanșe de minciuni, Iohannis stătea ca o lebădă. Românii au votat lebăda, chiar dacă nu era cea mai grațioasă cu putință. Sursele de informare alternative au contat, ele sunt din ce în ce mai diverse și îi obligă pe candidați la sinceritate și transparență. Probabil că și cele 8-9-10 puncte ale Știrilor Pro TV (care au relatat obiectiv campania) au contat, cert e că viitorul arată că e greu să mai minți fără să fii prins. Schemele din desene animate, subțirele și amuzante, nu mai țin.
  6. Românilor le place vorbăraia. Un șefuleț dintr-o televiziune, care a devenit între timp șefoi de-a dreptul, îmi explica acum mulți ani că n-o să mai facă nimeni alte programe tv în afară de talk-show-uri, că românul moare după vorbăraie și scandal în jurul unei mese pentru că el însuși bate din gură non-stop. Previziunea lui nu s-a adeverit (bine, el e mai puțin vizionar de fel), iar guralivul Ponta a fost învins de cel mai mare mutălău inventat vreodată. Silence is sexy, vorba lui Einstürzende Neubauten.
  7. Tinerii oricum nu votează, numai bătrânii merită atenția noastră. Oricine a trăit în România urbană a ultimului an putea să priceapă că protestele (anti-Roșia, anti-fracking, anti-eutanasia câinilor, anti-orice) au fost un antrenament civic din care s-au născut altfel de cetățeni. Eu am fost la marșurile anti-Roșia nu atât că aveam convingerea că un lac de cianură de 120 de milioane de metri cubi va înghiți patria-mumă (o mare idioțenie), ci pentru că mușchiul meu de cetățean era atrofiat și nu mai fusesem solidară cu niște compatrioți pe o stradă de la grevele studențești din ’99. Era de așteptat ca tinerii care au fost la marșuri sau care s-au uitat cu interes spre ele să iasă din casă și să voteze.
  8. Românii sunt xenofobi, discriminatori pe tot felul de criterii. Ăsta e un succes și pe plan extern, un mesaj de țară destupată la minte și normală, unde diversitatea poate exista și e prețuită. Dacă m-a convins ceva să îl votez pe Iohannis au fost inacceptabilele mesaje electorale cu “nu e român, nu e ortodox” și mai ales năucitoarea ieșire a lui Firea cu “n-are copii, nu-i om complet”. Așadar, mizeria morală și mentală în care se bălăcesc ăia care mor de grija ungurilor, ne-ortodocșilor și diferiților în general, e totuși minoritară. Sigur, nu suntem tocmai mama toleranței, dar de-aici s-ar putea construi ceva mai bun.
  9. Biserica face și desface jocurile politice. Dușmanii de serviciu ai bisericii au luat cazurile izolate de influență la vot din partea unor ierarhi (mai mititei, așa) și a unor preoți (și mai mititei) ca politică clară a bisericii. De-aici s-au dezvoltat teorii despre cum patriarhul le-a spus preoților cum să voteze și ce să facă și teorii despre cum prin acest mizerabil amestec forțele răului or să învingă. Se pot spune multe despre PF Daniel, dar nu că e un tip inabil, capabil să plece într-o luptă cu riscuri prea mari. Singurul lui mesaj electoral a fost dat spre seară, duminică, atunci când probabil a primit o estimare exactă a situației și numele câștigătorului. Oricum, dacă biserica a fost în cârdășie cu Ponta, a eșuat lamentabil ca agent electoral, prin urmare n-o să îi mai angajeze nimeni în această funcție. Dacă biserica n-a fost în cârdășie cu Ponta, atunci ea a făcut ceea ce trebuie să facă și ăsta e semn bun.
  10. Există două Românii: una în Ardeal și una în restul țării. Există două Românii, dar nu alea, ci una în urban și una în rural, iar acolo unde e mult rural, se poate vedea pe hartă ce și cum. Există și alte două Românii, una în care ACL nu a făcut campanie și una în care a făcut. Sunt județe întregi unde oamenii ăștia n-au pus un afiș, unde filialele lor sunt anexe ale PSD-ului. Partidele ar trebui să admire la PSD abilitatea de a face campanie din casă în casă, rețeaua mare de partid și membrii care sunt mobilizabili. În general ajung la noi mesaje cu plase de făină și ulei, dar adevărul e că PSD sunt singurii care se comportă ca un partid la nivel organizațional, fie că sunt la putere, fie că sunt în opoziție. Ceilalți se comportă ca o strânsură fără cap și fără coadă.

Imaginea e surprinsă de fotograful Denis Jardan, aseară, în Piața Universității.

 

 

 

 

Share this...

Trackbacks for this post

  1. 10 mituri distruse de victoria lui Iohannis | Presa Online
  2. 10 mituri distruse de victoria lui Iohannis - Ziarul Profit
  3. 2 Românii | BaaobaaB

Leave a Comment