M-am dezlipit din pat dimineaţă şi la ceva timp după, ochii mi s-au împiedicat într-o declaraţie de-a lui Crin Antonescu: “Voi propune ca europarlamentarii PNL să adere la grupul PPE (…) dreapta trebuie să-și unească forțele în Europa și în România”. M-a apucat greaţa, pentru că în acest caz, PNL m-a tâlhărit de vot cu violenţă.
Mi-am făcut temele pentru aceste europarlamentare. Mai întâi nu m-am uitat la televizor ca să nu mă contaminez de mocirla pe care o produc politicienii noştri, chiar şi atunci când nu e cazul. Apoi am parcurs site-uri tâmpe şi urâte, răscolind după ceva ce vreau eu să ştiu despre omul cocoţat în scaun la Bruxelles: în ce crede el şi cum se raportează la UE, cum va vota odată ajuns acolo, la ce grup se afiliază şi de ce. Am aflat despre ei câţi copii au, cât îi iubesc, că-s mămici şi tătici destoinici, că au câini, că sunt români (a dracu’ dezvăluire), că îşi iubesc ţara, că mă vor face pe mine mândru de ei, ţara mea şi poporul meu, că mă vor face parte din Europa (ca şi cum aş fi parte din Indochina) şi alte neghiobii maxime.
Dar în ţara în care ăl mai de dreapta guvern măreşte TVA-ul şi îmi blochează conturile de firmă ca să fie sigur că nu mai lucrez şi în care socialiştii oferă scutiri de taxe pentru cei mai umflaţi dintre bogaţi, să votezi la europarlamentare e totuşi mai simplu. Domnii şi doamnele de pe liste ajung în nişte grupuri care au anumite politici, carevasăzică, în mare, cred în ceva anume. Grupul care crede în ridichi votează pentru cultura de ridichi, grupul care crede în salată, susţine până la capăt salata, chiar dacă acceptă existenţa ridichilor. Aşa că am dat cu ochiul pe liste să mă asigur că nu-s analfabeţi stelari pe-acolo şi am verificat apartenenţa la grupuri pentru listele cât de cât normale. Aveam două opţiuni posibile. PDL cu Monica Macovei şi nişte eligibili decenţi intelectual şi PNL cu Vălean şi Weber, dar cu o Norică care-mi stă în gât. Pe Vălean o ştiu, am lucrat pe vremuri cu ea, ştiu că munceşte şi o interesează, are rapoarte utile în PE şi nişte preocupări în bună regulă. Se adaugă faptul că a ajuns şi vicepreşedinte în grupul ALDE. Weber e şi ea ok. Am decis să votez PNL pentru că ştiam că PDL e parte din grupul Popularilor Europeni, nişte băieţi cam indigeşti pentru mine şi că ALDE ar fi uşor mai potriviţi cu interesele mele.
Ei, şi-acum apare Crin şi-mi aduce aminte de ce mă scoate din minţi politicianul român: că nu crede în nimic, că nu dă doi bani pe alegătorul care crede în ceva, că face combinaţii proaste pentru că gândeşte numai de pe o zi pe alta, ca flămândul ori nesătulul, că are abilitatea de a estima consecinţele cât un copil de 5 ani, că se pune în braţele unor puşcăriabili şi se simte singur când ăia intră la pârnaie.
Ştiu că toată floarea cea vestită a analiştilor politici a comentat că alegerile astea sunt un exerciţiu, o anticipare a următoarelor alegeri. O fi, dar politicianul român are şansa minunată, o dată la cinci ani, să iasă în afara ghiolbănelii obişnuite şi să facă un exerciţiu de ataşament faţă de nişte credinţe (chiar dacă de împrumut). Îmi amintesc acum, cu tristeţe, de vorba unui fost preşedinte de partid, despre mine, la o discuţie amicală în curtea sediului impunător: “Tu eşti mai “socialistă/liberală/populară” (n-am indicat orientarea de dragul confidenţialităţii) decât orice om din clădirea asta.”
Poza e de pe strada Lunii, Bucureşti, din plină campanie. Nu se potriveşte prea bine, dar n-am avut altă rimă.
Şi pentru cine vrea să se relaxeze de la atâta politică, am un mic concurs cu un premiu mişto. Intraţi pe http://www.paravion.ro/concurs-rfi, lăsaţi o întrebare pentru mine sau invitaţii mei la emisiunea de călătorii de pe RFI şi intraţi într-o tragere la sorţi pentru un sejur în Rodos (pentru două persoane). Invitaţii pe care îi puteţi întreba săptămâna asta sunt Paula Chirilă şi Toni Grecu.
