Sub acest splendid soare de primăvară, în acest colţ binecuvântat de lume gen “Grădina Maicii Domnului”, nu mă pot abţine să nu remarc nişte lucruri, valabile astăzi, 17 martie 2014.
Filosofii naţiei nu sunt ăia care-au frecat măcar două terfeloage pe tema asta, ci tipii dezinvolţi cu opinii despre orice, oricând, exprimate de obicei pe gură (pixul e greu de ţinut în mână, gura se mişcă aproape singură). Intelectualii fini care o ard cu gramatica în dinţi nu se găsesc la academie, ci la tv via biroul ponosit al vreunui politician corupt. Golanii care se îmbată în cluburi nu se numesc beţivi, ci fotbalişti. Escrocii nu sunt puşcăriaşi, ci oameni de afaceri. Scriitorii sunt oameni care ştiu să se descurce cu Word-ul şi mai cu seamă cu WordPress-ul. Fotografi sunt cei care deţin o cameră foto.
Politicieni sunt ăia care nu au altă meserie. Experţi în comunicare se numesc aceia care au gură, minute pe Cosmote şi cont de mail. PR e cineva care ştie de unde să comande cele mai stupide produse promoţionale şi să plătească interviuri cu şefu’ în reviste imaginare. Muzicienii cântă şi compun la silicoane şi la tatuaje, depinde de sex. Artişti plastici sunt oamenii de afaceri care fac contracte cu primăriile.
Prostituatele se cred prezentatoare tv, vânzătorii se închipuie producători de emisiuni şi şoferii bat din palme şi se fac operatori. Oamenii cu fantezie debordantă îşi lipesc eticheta de istoric. Ălora cu tupeul mare cât casa şi necalificaţi vreodată la vreun loc de muncă li se zice “trainer” sau mai tare, “coach”. Expert în turism presupune să fi fost într-un infotrip în Antalya şi moca la Mamaia, invitat de o agenţie, primărie, ceva. Chiar mai uşor e să fii antreprenor: chitanţier nu-i musai să ai, trebuie să ştii să te duci la o conferinţă despre antreprenoriat şi să spui “eu sunt antreprenor”. E un fel de declarare a credinţei religioase. Contează ca tu să crezi, nu ceilalţi.
Cine a făcut minimum 20 de glume la bere, ajunge automat stand-up comedian. Noua denumire pentru soţie plictisită de om cu bani e creator de modă ori stlist. Rămaşi fără angajator dubios în zilele noastre, turnătorii cu vocaţie îngroaşă middle managementul de corporaţie. Cei care se poartă ca un bolnav de Tourette au locuri rezervate ca animatori la radio (mai ales pentru matinal). Chelnerii sunt de fapt DJ la restaurante, judecând după volumul şi calitatea muzicii pe care trebuie să o înghiţi.
Paznicii şi bodyguarzii sunt departamentul de relaţii cu clienţii. Şoferii sunt piloţi de curse, iar cei care au procreat “experţi în parenting”. Cei care n-au procreat sunt “consultanţi de parenting”. Toată doamna vârstnică din rural sau urban este medic calificat şi îşi poate prescrie cu succes medicamente. Adevăraţii producători de film sunt ăia care au produs telenovele. Arhitecţii dărâmă şi ciuntesc case de patrimoniu. Ţeparii sunt manageri eficienţi. Mincinoşii fără scrupule sunt absolut tot ceea ce-şi doresc.
Dacă eşti pe bune ceva, dacă ai învăţat o meserie, dacă ştii nişte lucruri, dacă munceşti, dacă te miră impostura, dacă faci chestii, dacă, dacă, dacă şi dacă ţi-o iei pentru asta, ei, bine, treaba ta. Ţara asta nu ţi-a cerut nici o clipă să fii aşa. Vorba frumoasei Sidney din American Hustle: “and my dream, more than anything, was to become anyone else other than who I was.”
