Ce-ar fi călătoria fără fotografie? S-ar mai mişca vreun japonez din Tokyo-ul natal dacă la graniţă i s-ar confisca aparatul foto? Ar mai plăti românul să ajungă în Maldive dacă ar fi interzis să pozezi apa turcoaz? Ne-am mai căra copiii de trei luni în călătorii la Paris dacă n-am putea să trimitem, mai apoi, prietenilor şi rubedeniilor imaginea lor distinsă cu Turnul Eiffel în fundal? Dar în cantitatea uriaşă de poze de călătorie de pe internet, clădite întocmai ca un morman de haine, dai din când în când de piese uluitoare. Pe acestea vreau să le vedeţi în seria Eye Contact.
Florin Costache este director de imagine, producător, regizor, scenarist şi peste toate astea, un fotograf excepţional. A filmat în Buftea tot ce vă puteţi imagina de la seriale ori videoclipuri la lungmetraje şi e autorul unor scurt-metraje de ficţiune foarte speciale. L-am rugat să împartă cu noi o serie de fotografii dintr-un oraş drag lui, a ales Berlinul, pe care l-a văzut în nişte circumstanţe mai speciale, într-o delegaţie oficială cu Mihai Răzvan Ungureanu: “Cu o zi înainte de celebrul meci în care Steaua bătea Sevilla la Bucureşti, am primit 250 de euro şi un loc în avionul ministrului român de externe din acea vreme. Destinaţia: Berlin. Iarna, zbor liniştit de seară cu stewardese arătoase într-un avion cu oglinzi. Maşini trase pe pistă, girofar şi tot tam-tam-ul. Reuşeam la a treia vizită la Berlin să intru în Germania fără să arăt paşaport sau vreun alt act. Hilton, întâlniri simandicoase, o cină rapidă, gesturi prea mari ale unor oameni dintr-o ţară mică, goana după haine reduse- doar era februarie, veşnica operaţiune matematică a înmulţirii euro cu leu…În toată agitaţia jurnaliştilor de ziar, îngroziţi că trebuie să deconteze şefilor o noapte la un hotel de 5 stele în Berlin, cu o bere de 5 euro în hol, pierdut de star-ul de tv ignorant şi rece pe care îl însoţeam în scopuri lucrative, am decis să atârn aparatul de gât şi am privit în jurul meu prin Berlin. Cât am apucat să zăresc mi-a fost de ajuns pentru a-mi spune în fiecare an că mă voi întoarce aici.”
