Beţi, vă rog, pentru că este foarte bun. Şi e şi responsabil politic să beţi. E şi patriotic să o faceţi. E şi util pentru poziţionarea noastră în lume. E şi filantropică treaba. Nicicând n-au fost mai multe motive bune să bei ca acum, când ruşii, a multa oară, au decis că vinurile din Republica Moldova nu mai au ce căuta pe piaţa rusă. Ei zic că nu-s bune, eu zic că sunt. Aşa că, vă instig la beţii cu Cricova, Purcari, F’Autor, Bostavanu şi orice mai găsiţi produs în podgoriile moldoveneşti. O să fac un scurt ghid, poate vă e de trebuinţă, vă asigur că e făcut numai pe încercate, nu vorbesc după ureche.
Cricova. Spumant. E slăbiciunea mea moldovenească. În Moldova e atât de ieftin că nici nu prea are rost să bei altceva. Am făcut multă risipă pe tema asta, pentru că în lungile mele şederi la Chişinău, seara, ruptă de oboseală, deschideam o şampanie, beam un pahar şi adormeam lângă sticla aproape plină. Are variante şi brut şi extra-brut, e şi albă şi roze, se găseşte la orice butic nenorocit. În România am văzut-o la Crama Budureasca pe Moşilor şi la magazinul moldovenesc de pe Magheru.
Purcari. Roşu şi Negru. Sunt vinuri intense cu care te ameţeşti bine şi uşor. În ultimii ani, Purcariul a făcut progrese la capitolul calitate. Sunt unele dintre cele mai scumpe vinuri de pe piaţă. Când făceam Frăţia Vinului (TVR2) am încercat să vorbesc cu ei să facem o ediţie despre vinul moldovenesc. N-am reuşit pentru că doamna de la marketing refuza să vorbească limba română şi nu o interesa piaţa românească. Acum am văzut că îi interesează şi că scriu şi-n româneşte. Se găseşte la Mega Image.
Bostavan. Vin la bag in box. 3 litri de vin uşor, cu puţine grade (8-9), gustos, fără pretenţii şi tulburător de ieftin. Dată fiind cantitatea, calitatea şi preţul, nu m-am mirat deloc când am văzut că de Ziua Vinului, la Chişinău, mai toţi cetăţenii de pe străzi se unduiau uşor, ca şi cum ar fi dansat, nu ar fi mers. Am petrecut cu vin de Bostavan în nenumărate ocazii, mai câmpeneşte şi mai orăşeneşte. Mă bucur că nu ştiu de unde să-l cumpăr în Bucureşti, pentru că sunt uşor de ispitit.
F’Autor. Bun, foarte bun, vedeta tânără a vinurilor moldoveneşti. Sunt o podgorie de mărime medie, cu oenologi şcoliţi, cu etichete şic. Fac până şi un roze acceptabil, ceea ce e o performanţă, că la roze-uri moldovenii nu-s tocmai experţi. Mie-mi place Cabernet Sauvignon-ul de la ei, iar la restaurante în Chişinău ăsta-i vinul pe care îl comand cel mai des. Se găseşte şi la noi, cel puţin în magazinele on-line.
Chateau Vartely. Vin de generaţie nouă, asemănător cu franţuzeştile. În Moldova e ieftin, iar Merlot-ul de la ei e mai vesel mult decât cel de Purcari. Întotdeauna car în România o sticlă de CV, suvenir din Basarabia. Sunt aşezaţi lângă Orhei (puteţi vedea peşterile) şi fac oenoturism cu destul de mult succes.
Pingback: Pentru că sunt român și îmi pasă recomand vinurile moldovenești | ”Față către față”
Pingback: dor de duca - Evenimente - Solidaritate si Sauvignon. Ziua nationala a vinului din Republica Moldova