Ce-ar fi călătoria fără fotografie? S-ar mai mişca vreun japonez din Tokyo-ul natal dacă la graniţă i s-ar confisca aparatul foto? Ar mai plăti românul să ajungă în Maldive dacă ar fi interzis să pozezi apa turcoaz? Ne-am mai căra copiii de trei luni în călătorii la Paris dacă n-am putea să trimitem, mai apoi, prietenilor şi rubedeniilor imaginea lor distinsă cu Turnul Eiffel în fundal?
Dar în cantitatea uriaşă de poze de călătorie de pe internet, clădite întocmai ca un morman de haine, dai din când în când de piese uluitoare. Pe acestea vreau să le vedeţi în seria Eye Contact.
Pe Sorina Dumitrescu şi aparatul ei foto i-am întâlnit în India. Era greu să-i ratezi, Sorina e înaltă, frumoasă, blondă, deşteaptă, aparatul ei e mare, cu un obiectiv serios ataşat. După ani de zile în care a pus pe picioare un business cu energie eoliană, Sorina şi-a luat o pauză de umblat prin lume. Şi de fotografiat. Am rugat-o să îmi trimită o poveste cu un oraş. A ales Parisul şi m-a avertizat că e mai mult alb-negru decât color. Enjoy!
Pingback: O poveste olimpică | Depozit
Pingback: Despre mine şi călătorii | Depozit
Pingback: Despre mine şi călătorii | Depozit