Undeva, în sufleţelul meu, zace un mic obsesiv-compulsiv. Văd ceva şi mă enervează şi nu mai pot da enervarea afară. Şi-apoi mă simt ca şi cum aş avea un pietroi în pantof de fiecare dată când dau cu ochii de motivul nemulţumirii. Cazul cuvântului locaţie.
Suntem într-o locaţie superbă, şopteşte dându-şi ochişorii peste cap câte un reporter la televizor, de parcă ar scoate pe gură o declaraţie de amor. Dacă te iei după televiziuni, mai ales vara, toată Mamaia e plină de locaţii minunate unde oamenii îşi fac concediul. La munte, în loc să stea pe-o stâncă stau într-o locaţie de vis. În Deltă nici un ponton nu e altceva decât o locaţie în mijlocul naturii.
Locaţia e un cuvânt atât de frumos şi nobil încât e asociat tot timpul cu superlative. Când hotelul e murdar, rămâne hotel. Când e de lux devine locaţie. Un restaurant unde s-au intoxicat oameni este restaurant. Atunci când are un bucătar cu ştaif este o locaţie. Un iaz în care s-a înecat un nefericit este iaz ori baltă ori luciu de apă, unul în care pescuieşte Vântu este o locaţie. Zici că lucrurile bune, locurile frumoase ne tâmpesc într-un asemenea fel încât nu ni se mai zbate în cap alt cuvânt în afară de LOCAŢIE.
Nu numai televiziunile sunt turbate după amărâtul ăsta de cuvânt. Blogurile şi site-urile de turism i-au ridicat statui. Locaţie e pentru ei ce este N-O SĂ-ŢI VINĂ SĂ CREZI! CLICK AICI! pentru site-urile tabloidelor. Ieri am dat cu oroare peste următoarea propoziţie: “Maremagnum este un mall destul de mare si are marele avantaj ca este locat intr-un loc superb”. Aşadar, a naibii locaţie a dat verbul a loca, cu participiul locat. În lumea aglomerată a site-urilor de profil Luvrul este o locaţie, Fontana di Trevi alta, Marele Zid Chinezesc este o altă locaţie, sigur, mare de se vede din spaţiul cosmic. Locaţii sunt şi casele oamenilor şi atelierele şi fabricile, magazinele şi parcările, plaja, malul şi valul. În curând sunt sigură că se vor face locaţii şi maşinile, trenurile, avioanele. Zburăm cu această locaţie spaţioasă, un Boeing 747. Nu ştii să aiureşti cuvântul ăsta prin texte, nu ştii să scrii distins, e clar. Locaţia arată educaţia.
Sigur, şi patronii de restaurante, magazine şi hoteluri sunt convinşi că trebuie să-şi promoveze locaţia exclusivă. Toate clipurile despre luxul de pe lume, produse de obicei în acord cu stilul vizual Etno TV, cu o muzică leşinată în fundal şi o voce de la linia fierbinte, exploatează cuvântul ăsta idiot până la epuizare. Acum vreo două zile gângăvea o femeie pe un spot îndemnul tovărăşesc: “veniţi în această locaţie superlativă!”. Săptămâna trecută, un domn îmbrăcat corespunzător (de la Armani în sus costumul) bălărea ceva cu o locaţie nouă, perfectă.
Mă opresc aici pentru că sunt într-o locaţie frumos amenajată în care-mi zguduie creierii un rotopercutor de la vecinii de sus care de un an se chinuie să-şi facă locuibilă locaţia visurilor lor.
