All posts by Ana-Maria Caia

Să ne fie milă

În ultimele săptămâni s-a jucat intens “cartea milei” pe la televiziunile mogulilor urmăriți penal și prin spațiul virtual. Protestatarii și oponenții ordonanțelor pro-corupție au fost acuzați că nu au milă. Moartea lui Dan Adamescu a fost nerușinat exploatată în această luptă, repunându-se în circulație teoria care spune că numai răutatea și lipsa noastră de compasiune au făcut posibilă moartea lui în stare de arest, deși era bolnav terminal. Sigur, nimeni din stradă n-a strigat ca bolnavii să nu iasă din închisoare sau ca grațierea unor fapte cu mic impact social să nu fie făcută. În mare, ordonanțele sunt în bună regulă, în mic, ele încearcă să scape corupții și hoții din sistemul public. Dar oare, ei chiar nu sunt demni de mila noastră?  Read more…

Tu știi ce învață copilul tău la școală? (1)

 

Am   hotărât să încep o serie de articole despre manualele școlare după care copiii noștri sunt obligați să învețe. Poate dacă vom avea în fața ochilor descrieri ale conținutului acestor manuale, recenzii ale acestor cărți care se vând în sute de mii de exemplare, ne va fi mai ușor să reparăm vreodată acest dezastru național. Am început cu manualul de română de clasa a VI-a, mai precis cu textele literare din el, care ar trebui să le deschidă copiilor pofta de lectură, să le lărgească orizontul cultural, ba, chiar, după cum zice programa, să le dezvolte vocabularul și să le dea ocazie să le analizeze/comenteze.  Read more…

O singură Românie. Câteva gânduri despre o posibilă unire

Se tot vorbește în spațiul public de două Românii (sintagmă repusă în circulație de Adrian Năstase). E o Românie în care trăim noi și o Românie în care trăiesc ceilalți. Noi putem fi tineri antreprenori sau corporatiști și ceilalți pot fi bătrânii pensionari și asistații social. Noi putem fi locuitorii unor orășele pe moarte, fără speranță, ceilalți pot fi bucureșteni care au locuri de muncă și salariul mediu de două ori mai mare. Noi putem fi oameni care au o stradă pe care să meargă, ceilalți pot fi oameni care ies din casă într-un glod infernal. Read more…

De ce ies în stradă? 7 motive pentru protestul de astăzi

Întotdeauna, în jurul protestelor de stradă, s-a creat câte o pâclă groasă de prostie și manipulare, cu ajutorul neprețuit al televiziunilor exotice care încă emit în spațiul românesc. Cea de acum e mai tare decât toate, cu o teorie forte, pe care nici cei subdezvoltați mintal n-ar mai putea-o înghiți, că președintele i-un piroman care dă foc la cluburi ca să dea lumea jos guvernul bun de la PSD, vreme în care, cei care nu-s convinși de incendiu să iasă sunt trași afară din casă de serviciile secrete. Read more…

Române, nu te-ai născut pentru măreția unei diplome de bac!

“Sunt oameni care din naştere, nativ, nu pot lua un bacalaureat. Acest lucru s-a întâmplat dintotdeauna. Mi-aduc aminte când eram elev 40% luam bacalaureatul, nu toată lumea. Acum vrem toţi să fim bacalaureaţi.”

Așa și-a început noul ministru al educației mandatul. Sper că nu așa și-l va continua. Read more…

Cabinetul Grindeanu și propriile declarații

Am strâns cu greu acest grupaj distractiv-informativ de declarații de-ale miniștrilor din cabinetul Grindeanu pentru că cei mai mulți sunt niște tipi care, deși trecuți prin campanii electorale, cu funcții bunicele prin ministere și agenții de stat, n-au scos în viața lor vreo vorbuliță în vreun ziar local măcar, în vreun colțișor de internet. Deci, sunt un cabinet discret, ce să zic, e și asta o virtute pe lumea asta.  Read more…

E-o chestie de experiență

light-bulb-current-light-glow-40889-1


– Ba să faci bine să mă asculți, că eu am făcut reviste 15 ani, nu ca tine…

Se oprește puțin, ar vrea să mă nimicească, dar nici să nu riște.

…5 ani!

La respirația aia din fața lui 5 ani am hotărât să tac. Să nu răspund nimic. În respirația aia se ascundea eroarea, nu numai despre ani, ci despre situație. Adevărul cel mai adevărat, e că am experiență în “făcut” reviste de un an și jumătate. Da, am scris pentru reviste, da, am funcționat în media, da, am 17 ani de muncă pe toate suporturile posibile, dar fac reviste de un an și jumătate și știu că mai am numai câțiva ani în care voi face asta optim, cu forță, ca și cum m-aș inventa pe mine și mi-aș inventa munca în fiecare zi. Read more…

Pe vremea mea nu se chema homeschooling

10724272_1541042972811568_754800959_n

În  ciclul primar eu am fost la școală puțin spre deloc. Nu se spunea homeschooling pe vremea aia la asta, dar se chema că am stat acasă masiv și m-am educat acasă. Mă duceam la școală să dau extemporale, să particip la serbări, să mă mai asculte din când în când, să duc niște caiete, în mare, de-astea, să bifez o activitate ca să nu avem probleme legale. Read more…

♥ Turcia

IMG_9783Locul meu preferat din toată lumea asta e în Turcia. Mardin se numește, un oraș crescut ca un mușuroi de culoarea șofranului în imensele câmpii ale vechii Mesopotamii. Acolo am fost cea mai fericită din câte îmi aduc aminte că am fost fericită călătorind, prin mănăstiri siriace de-ale poetului Efrem Sirul, prin moscheile cu curțile pline de copii, prin necropole antice și sate unde puștii înalță zmeie peticite spre un cer albastru și perfect liniștit, Read more…

Concurs. Rochia Guerrilla Girl și aventurile ei prin lume

lookbook00914“Plec în Palestina și n-am cu ce mă îmbrăca”, i-am mărturisit prietenei mele Lucia Roșca de la Picabu, în primăvară. Sigur, era ceva, așa, semialint, cum e tot timpul asta cu n-am ce mă îmbrăca și duduie dulapurile de haine, dar mai e drept că pentru Palestina nu mă închipuiam îmbrăcată cum mă duc la întâlniri în București. Și-a venit Lucia la mine cu un umeraș pe care stătea o rochie, pe numele ei Guerrilla Girl, o știam după model, că fix eu o botezasem așa. Read more…