Rita. Un serial danez de pe Netflix la care să nu te uiți dacă ai copii la școală în România

Mă uit de-o vreme la Rita de pe Netflix. Sunt mare fan de seriale daneze, în general, ăsta nu e tocmai o capodoperă a genului (există unul făcut și de von Trier), dar e ceva de care nu te poți lăsa, deși în timpul vizionării o să înjuri toate Vioricile Vasilicile analfabete ajunse prim-miniștri în România și toate boaitele tâmpe de la Ministerul Educației. Problema a naibii de frustrantă cu serialul ăsta e că e despre o profă daneză. Nasol. Sigur că ea e idealizată. În sensul că e cam curvă după înaltele standarde morale ale poporului român, cred că cu ăla danez se descurcă, cam obraznică, spune cam ce gândește și nu-i toantă, mamă singură de trei copii, noi aici n-avem că suntem la Grădina Maicii Domnului, să mă ierte bunul Dumnezeu de blasfemie, profesoară de-aia stelară de care am mai văzut și noi prin România, dar una dintr-o o sută.
Rita asta e profă la o școală și evoluează în diverse sezoane, inclusiv prin niște toalete cu niște bărbați, deci, teoretic e un serial pentru părinți, dar dacă reușiți să faceți o editare pe Netflix merită să vadă și copiii ce pierd dacă nu învață suficient cât să o tundă într-o țară normală. Aproape toate poveștile sunt în școală, elevii sunt centrul universului, ăia sunt așa de nebuni în serial că numai despre binele lor vorbesc, singurul impediment, câteodată, e subfinanțarea, care poate însemna că nu renovează subsolul să îl folosească niște copii cu nevoi speciale. Te crucești non-stop de ce probleme au danezii: integrare, diversitate, toleranță. Copiii ăia sunt fericiți cu note de trecere și fiecare cu talentul lui, cât de mic o fi, profii nu fac meditații, copiii au toți laptopuri la școală, atmosferă așa de bolnavă că ar asasina minimum 1000 de profe de mate care fac meditații acasă non-stop și 100 de mii de părinți ambițioși care vor să își vadă copiii la ASE. Dumnezeu să le ajute!
În rest, Rita asta, nu poartă taior și costumașe de notăriță bielorusă ca la noi, râde non-stop, copiii o tutuiesc, ca pe toată lumea, îi mai ia de moț simbolic să nu fie chiar preș la ei, dar și împărtășește soarta crudă a profilor danezi, muncă multă, bani decenți, stress infinit. La noi, aia din mijloc lipsește groaznic, deci vă sfătuiesc să vedeți serialul ca pe un SF.
În rest, de la cum să-ți despăduchezi copilul, la cum să tratezi chestii mai delicate, cum ar fi homosexualitatea fiului tău, temele sunt corect și în amănunt tratate, că danezii ăștia, specie ciudată, cred că și de la tv trebuie să înveți ceva.
Eu mă uit în șoc la Rita, mă rog ca fiică-mea să nu o descopere, că n-am chef de scandaluri despre mutatul în Danemarca, mă deprim corespunzător și mă distrez de mor, că profii sunt oameni, ceea ce e o revelație chiar și acum, când sunt adult. Uitați-vă la ea, e despre o societate în care oamenii nu se torturează unii pe alții, fie că sunt părinți-copii, soți-soții, profesori-elevi, angajați-angajatori. Motiv mai bun nu există. E ca un training motivațional pentru noi. În abonamentul Netflix.