Gaudeamus 2017: cartea și partea

Câteva cuvinte despre Gaudeamus de anul ăsta. Domnul Adrian Năstase, fost prim-ministru, infractor condamnat, sursă a multor rele post-revoluționare de care nu mai scăpăm, este, de multă vreme, un răsfățat al târgurilor de carte. Nu e la prima lansare cu tam-tam și public adulator prin standurile editurilor. De altfel, acest lucru e normal având în vedere că în afara editurilor mari și serioase care publică cărți, cam 60% din târg e o aglomerare de maculatură, pe alocuri chiar infectă, comunistoidă, legionaroidă, conspiraționistă, impostorească, dementă. În această lume, domnului Năstase îi șade foarte bine. Anul ăsta s-a ținut de mână cu domnul Dan Voiculescu, infractor condamnat, care n-a plătit prejudiciul adus statului, creator al uneia dintre cele mai infecte și periculoase, agresive și îndobitocitoare televiziuni din România.

Pentru prima oară, lumea s-a oțărât puțin la standul editurii care a lansat operele celor doi. Sunt sigură că a contat și faptul că oamenii s-au mai trezit din amorțire anul ăsta și nu mai rabdă chiar așa impostura și pe jefuitorii statului. S-a discutat amplu pe Facebook că vloggerul care l-a luat la rost pe Voiculescu nu e jurnalist, păi nu e, e un vlogger care îi provoacă pe diverși. S-a mai discutat că infractorii pot scoate cărți, că Tibi Ușeriu a fost condamnat și iată, vinde cărți și oamenii nu se revoltă. Comparația e complet sărită de pe fix, că faptele lui Ușeriu nu sunt legate de distrugerea sistematică și premeditată a statului român, deci despre el se pot revolta cei care au suportat consecințele faptelor lui și cu asta basta. Nu mai vorbesc de parcursul ulterior al lui, diferit de cel al celor doi crocodili. 

Oricum, prezența lui Năstase și Voiculescu în stand la Rao arată că cei doi vor să se simtă oameni respectabili și să se dea oameni de litere. Distinși, nu glumă, că n-aveau ei nevoie de 200 de căscători de gură la târg, puteau să-și organizeze la Antena 3 un maraton literar-artistic de trei zile în care să fie tămâiați în liniște. Pe de altă parte, arată determinarea lor să intre pe fereastră, dacă pe ușă nu se poate, în spații care nu prea-s prietene cu ei și să arate că pot face asta, că e dreptul lor să facă asta. Sigur că e dreptul lor, cum e dreptul Lidiei Bodea (director Humanitas) să demisioneze din conducerea Asociației Editorilor, cum e dreptul Casei de pariuri literare să închidă standul în semn de protest, cum e dreptul lui Bot să-i îngrămădească și al publicului să-i aplaude sau să-i huiduie. Pe de altă parte, faptul că ei pot publica la un brand care n-a scos numai rahat în existența lui arată că piața editorială din România e săracă și umilă. 

They stole the show la acest Gaudeamus, dar cu costurile normale și pentru asta mă bucur pentru că știu că acest tip de individ se vede pe sine însuși iubit și popular și respectabil. 

În rest, apariții bune la Humanitas, inclusiv în zona de copii, revitalizată anul acesta, cu niște cărți-albume incredibile, de colecționat, un Coetzee remarcabil la Humanitas Fiction, patru eseuri tulburătoare ale lui Oliver Sacks reunite sub titlul Recunoștință, la Polirom tot Ishiguro, nobelizatul de anul acesta, un Vintilă Mihăilescu, neașteptat, pornit de la o experiență cubaneză, la Publica non-fiction cu zvâc, nu numai din zona dezvoltare personală, business, ci și călătorii și hedonisme de toate felurile, plus o colecție de știință pentru toți utilă și care arată, ca întotdeauna la ei, brici, la Art multe lucruri bune pentru copii și tentante titluri foarte noi și foarte premiate de ficțiune pentru adulți, la bătrânul Univers niște chilipiruri cum trebuie, i-am luat fiică-mii Lumea Sofiei și mie un Malcolm Bradbury mic și delicios. Ar mai fi câteva edituri de amintit, dar m-a tâmpit tarabageala aiuritoare din târg și n-am putut să îl parcurg cu metodă, așa că m-am oprit. Una peste alta, cu cât mai multe cărți o să citim, cu atât mai puțini voiculești și năstași o să-și bată joc de noi.