Române, nu te-ai născut pentru măreția unei diplome de bac!

“Sunt oameni care din naştere, nativ, nu pot lua un bacalaureat. Acest lucru s-a întâmplat dintotdeauna. Mi-aduc aminte când eram elev 40% luam bacalaureatul, nu toată lumea. Acum vrem toţi să fim bacalaureaţi.”

Așa și-a început noul ministru al educației mandatul. Sper că nu așa și-l va continua.

Ce a spus ministrul Pavel Năstase e perfect adevărat. O parte, foarte mică, dintre nou-născuți, care au dizabilități permanente și fără putință de recuperare, nu vor putea lua bacul. În rest, nu sunt studii riguroase care să ne arate că unii bebeluși iau bacul și alții îl ratează, pentru că ei nu dau bacul la maternitate. Dar poate asta va reforma domnul ministru. Deci asta cu “nativul” e o aiureală din secolul trecut, care i-a trecut lui pe la ureche și pe care, în mod toxic, o vântură prin societate. Dar e drept că, o mare parte dintre copiii României, crescuți în România, educați în România, nu iau bacul și știu că cel mai comod, ca ministru, e să spui că i-a născut mama lor proști decât să-ți asumi vreo responsabilitate.

Ministrul continuă lin cu „acest lucru s-a întâmplat dintotdeauna” și din nou, are mare dreptate. Au fost vremuri chiar în care bacul nu era inventat, așa cum au fost vremuri în care numai cei cu resurse materiale știau ce e ăla bac, iar restul oamenilor se nășteau proști. Apoi, la noi, au fost vremurile în care toată lumea lua bacul, ba chiar cu 10 pe linie, fără camere de supraveghere, deci toți acei oameni se născuseră deștepți. După această epocă, numai jumătate din populație a luat bacul, deci jumătate din nou se născuseră proști. Iar pe vremea domnului ministru, etalon se pare pentru educația mondială, numai 40% erau născuți deștepți. Ați înțeles ceva? Eu nu.

Vine și atacul final din declarație, „acum vrem toți să fim bacalaureați” care ne arată exact ce crede domnul ministru despre frații lui români și ce face cu aspirațiile lor. Calculați voi aici cam câte procente zice el că sunt umplute cu proști din naștere.

Bacalaureatul nu mai e șmecheria ultimă. În lumea civilizată (nu știu dacă suntem pe bune parte din ea) populația are, în general, un nivel ridicat de competențe și un bagaj minim de cunoștințe care să-i permită să facă meserii calificate și cu productivitate mare. Un muncitor în mină suedez, nu va da cu târnăcopul în piatră, ci va manipula un camion uriaș, un pupitru de comandă complex, așa că o școală de 12 ani îi prinde bine. Un fermier finlandez va crea pe lângă strămoșeasca turmă de reni un centru de agrement turistic, își va pune în valoare cunoștințele obținute la universitate și va face bani buni. Cu ambii, poți avea surpriza că au o cultură generală rezonabilă, o engleză bună, case estetic amenajate și apetit pentru călătorii. Toate acestea vin dintr-o educație nu numai mai lungă în ani de studiu, dar și de mai bună calitate. Tendința, în țările dezvoltate, e să stai mai mult în școală, să înveți mai mult, să te educi continuu până la o vârstă cât mai înaintată. Nu numai că devii mai productiv, mai adaptabil, dar și stilul tău de viață e mai bun, de la conservarea sănătății cât mai mult timp, la un consum mai vast de produse. Una peste alta, faci societatea să meargă mai bine. Sigur, să stai mai mult în școală nu înseamnă să stai pe banii lui tata la al patrulea masterat inutil că ți-e lene să muncești.

Așadar, țări cum ar fi Finlanda, Israel, Australia au peste 40% din populație cu diplomă de învățământ superior. Pentru Finlanda, procentele de absolvenți de liceu sunt în jur de 90%, dar e drept că Finlanda nu are în strategia de țară să fie furnizor de forță de muncă ieftină și necalificată pentru alte țări din UE. A face 12 clase, a trece un examen final nu trebuie să fie lucruri pentru unii care sunt „aleși” sau au aptitudini excepționale. Trebuie să fie standardul într-o țară normală la cap, care-și dorește progres și o ieșire din zona în care exportă menajere și constructori sau face agricultură de subzsistență.

Dar problema noastră cea mai mare nu e că nu trebuie sau trebuie să luăm bacul, ci ce facem, de fapt, în școală. Contrar a ceea ce crede domnul ministru, copiii din Finlanda nu sunt analfabeți în adolescență (ca cei români) nu pentru că mamele lor i-au născut pe toți deștepți, ci pentru că educația de care au beneficiat a fost bună, pentru că n-au trăit în sărăcie, pentru că nu au crescut într-o societate în care poate ajunge ministru o secretară și în care televiziunile vântură gunoi non-stop pe ecrane. Copilul român, ca să aibă o șansă la bacalaureat (și prin asta înțeleg o educație minimă, nu o diplomă) trebuie să împlinească o listă zdravănă de condiții.

Pentru primii ani de viață:

Pentru următorii ani de viață

  • Să aibă suficiente resurse materiale ca să cumpere culegeri, cărți, cărțulii, caiete, caiețele, termopane și podele pentru școală, astfel încât să se simtă parte din comunitate și să nu piardă cursa definitiv.
  • Să aibă cărți adevărate în casă și părinți care i-ar putea explica ce-i cu ele.
  • Să aibă noroc MARE de o învățătoare bună.
  • Din clasa a cincea, să aibă părinți cu abilități care să îi predea acasă 80% din materii sau cu bani să-l trimită la diverse cursuri și meditații.

Dacă nu are nimic din cele de mai sus, dar are o inteligență sclipitoare și aptitudini supranaturale, s-ar putea totuși să se salveze. Dacă nu, după cum a zis domn’ ministru, e prost din naștere, ce-i trebuie bac, nu-i răspunderea nimănui decât a lui mă-sa.

Ne trebuie diplomă de bac? Nu neapărat, unii nici nu o vor, dar ne trebuie disperat, educație. Trebuie ca elevii să învețe la școală, trebuie ca 12 clase să însemne altceva decât o pierdere uriașă de timp și de bani. Trebuie ca diploma de bac să nu mai fie o hârtie de doi lei care-ți asigură accesul la o universitate de râsul curcilor unde regresezi intelectual, ci dovada că ai devenit cineva și că știi ceva.

Deci a început un mandat nou la educație, cu un sincer “mă-ta e de vină că ești prost”, Doamne ajută, prea erau tehnocrații ăștia aroganți!

P.S. Declarația ministrului despre învățământul preșcolar: ”La nivel preșcolar educația este poate tot atât de dificilă ca și educația care se întâmplă la nivelul de sus, la nivel universitar. De ce? Pentru că populația care este educată, care este supusă procesului de educare, sunt oameni care înțeleg mai greu lucrurile și în care trebuie să procedăm cu foarte mare atenție.” În traducere liberă, nu numai nou-născuții, dar și preșcolarii sunt grei de cap.