Ce stand urât!

1148930_227827540701439_104845064_nPeriodic, presa din România se revoltă că avem standuri urâte la Târgurile de Turism din afară. Și eu am scris despre asta și tot cu revoltă am scris, dar am încercat să pricep care e mecanismul de participare la un târg și când standul chiar trebuie să fie frumos. Așa că l-am rugat pe Răzvan Marc, directorul biroului nostru de turism de la Londra, ce-i cu standul, cum se face și la ce ne trebuie. Mai jos, e povestea lui despre asta.

In februarie 2014 aterizam la New Delhi in creierii noptii cu misiunea clara primita din tara de a promova Romania la cel mai mare targ de turism din India. Era prima participare a Romaniei si prima mea vizita in India. Mi-am batut capul vreo ora sa gasesc cel mai ieftin si aparent de incredere taxi care sa ma duca pana la hotel. L-am platit din banii mei. Taxiul nu se deconteaza cand esti in deplasari. Au urmat trei zile de targ pline. De dimineata pana seara la standul de cativa zeci de metri patrati eram doar eu si niste studente indience puse de organizatori sa ma ajute, sa imparta pliante si sa tina sub control coada de agenti si tour-operatori care vroiau sa stea de vorba cu mine. Standul avea vreo 3 mese, 2-3 desk-uri si cateva postere. De o uratenie rara ar zice oricine, chiar si eu. Si eu eram singur acolo deoarece cei 2 co-expozanti din tara care se inscrisesera n-au mai venit. De la 9 la 6 dupa-amiaza, in fiecare zi, am stat si am raspuns intrebarilor industriei indiene referitoare la Romania. Rand pe rand se asezau in fata mea si ma intrebau. “Deci, Romania. Spune-mi despre Romania. De ce mi-as trimite eu turistii acolo? Ce atractii aveti? Dar shoppingul cum e? Dar viata de noapte?” Si cand termina unul incepea altul: “Romania, asadar. Vinde-mi Romania. De ce m-as duce eu acolo?”. Momentul cel mai aprins al discutiei era cand se ajungea la preturi. “Cam cat ma costa o saptamana in Romania?”. “Pai, ziceam eu, depinde de mai multi factori: transport, cazare, activitati, gradul de confort dorit…” “Lux, ziceau, lux si shopping. Da-mi o oferta concreta!” “Pai, n-am. Stii, eu nu vand pachete de vacanta. Eu iti povestesc cum si ce e de vazut la mine in tara, nu vand pachete, nu sunt agentie, nici tour-operator”. “OK, ziceau ei, tine cartea mea de vizita, iau si eu una de-a ta si sa ne pui in legatura cu tour-operatorii din Romania”. Am scapat de circa 700 de carti de vizita in trei zile, am ramas fara voce si am slabit si cateva kilograme. Ceea ce nu e un lucru rau. Intors la Londra le-am scris indienilor, majoritatii, pentru ca erau si din cei ce-si doreau parteneri pentru incoming si le-am prezentat site-ul ANAT, bun, rau, cum e, singurul loc unde pot sa gaseasca detaliile de contact si profilul majoritatii agentiilor din Romania. Rezultatul? De unde in 2014 fusesem singur in stand, in 2015 am avut deja trei tour-operatori romani care, dupa participare, s-au organizat atat de bine incat au facut deja un tur de familiarizare cu agenti indieni in Romania si si-au gasit parteneri de nadejde pentru a aduce turisti indieni in Romania. Intre timp, numarul turistilor indieni a crescut exponential de la an la an. Ce vreau sa zic cu asta? Ca am avut un stand, considerat urat de orice voce din Romania (noroc ca India e departe si nu se deranjeaza nimeni sa se intereseze ce si cum), ca niciun client sau potential client nu a venit la mine sa-mi spuna: “Vai, ce stand urat are Romania!” si ca, desi India nu e nici Elvetia, nici Olanda sau Franta, la targuri conteaza sa-ti faci treaba, sa atragi turisti in tara, care sa vina si sa cheltuiasca bani aici, in Romania.

Partea asta cu esteticul e buna pana la un punct. Da, poti tu sa stai intr-un stand care sa fie o replica 1:1 a acestei tari care “are atat de mult potential turistic, pacat ca nu este sau nu se vrea sa fie valorificat” si sa nu spui nimic, sa nu transmiti nimic si sa nu ai niciun produs pe care sa-l vinzi. Abia atunci te duci degeaba, abia atunci sunt bani cheltuiti aiurea, abia atunci cineva se plimba pe banii statului degeaba. “Decat cu un stand urat, mai bine sa nu participam ca ne facem de rusine!”. Nu, nu e asa. Nimeni nu vine sa vada cat de frumos e standul, pe nimeni nu intereseaza daca materialele folosite la constructia standului sunt de ultima generatie sau trei mese si doua scaune primite de la organizatori. Pe vizitatori, care de cele mai multe ori sunt reprezentanti ai industriei si nu turisti obisnuiti, ii intereseaza ce oportunitati de afaceri exista, ce ofera Romania ca destinatie si care ar fi cele mai bune agentii partenere in Romania cu care sa lucreze. Oamenii vin sa afle, sa prospecteze, sa negocieze si chiar sa semneze contracte. Ca-s trei flori in vaza de pe desk sau un aranjament feng shui nu prea intereseaza pe nimeni. Mint. Ne intereseaza pe noi, romanii. Pentru ca asa cum ne uram noi pe noi insine nu o face nimeni vreodata. Asa cum ne place noua sa ne plangem de noi nu mai place nimanui. Asa cum ne bucuram noi de greselile alor nostri nu se mai bucura nimeni altcineva. Noua ne place sa ne lamentam, sa ne plangem de mila si sa proclamam cu mainile ridicate inspre cer ca avem o tara atat de frumoasa, atat de mult potential si nimeni, nimeni, nu face nimic cu el. Asta cu nimeni e partea cea mai gresita. Exista multi, multi care fac ceva cu potentialul acestei tari, multi care muncesc si aduc turisti. Nu zic ca o fac cel mai bine, dar o fac si datorita lor avem turisti, cati avem, dar avem. Si vor veni cu siguranta mult mai multi.

In loc sa ne razboim pe retelele de socializare ca de ce a participat Romania la targul x sau y cu un stand asa de urat ar trebui sa ne bucuram ca Romania a fost acolo, ca s-a vorbit despre Romania, ca lumea vede si stie de noi.

Autoritatea Nationala pentru Turism participa la doua categorii de targuri. Hai trei: targuri exclusiv pentru specialisti, targuri exclusiv pentru public si targuri care sunt atat pentru public, cat si pentru specialisti. Mai mult, participarea la aceste targuri se face fie cu stand standard, fie cu stand amenajat. Stand standard inseamna ca ANT cumpara un stand direct de la organizator, iar organizatorul se ocupa de constructia si decorarea standului, iar reprezentantii ANT se muta in el de-a gata, aducandu-si doar brosurile, hartile si posterele si eventual, daca in dotarile standului standard intra si un ecran, filme de promovare ale destinatiei. Atat. Stand amenajat inseamna ca ANT cumpara de la organizatori spatiul pe care isi va construi standul. Dupa ce se semneaza contractul pentru acest spatiu, ANT face o licitatie pentru a gasi o firma care sa construiasca acel stand dupa un caiet de sarcini. Spre deosebire de standul standard unde luam ce ne pune la dispozitie organizatorul, la standul amenajat ne putem pune in aplicare ideile, putem sa-l facem sa arate cum vrem noi, tinand totusi cont de unele restrictii impuse de organizatori, de buget si de bun simt. De aceea unele standuri pot parea urate (cele standard) si unele frumoase (cele amenajate). Ambele servesc unui singur scop: de a informa publicul despre Romania si de a oferi co-expozantilor din Romania un cadru in care sa-si poata expune oferta, sa poata sa aiba intalniri cu potentiali parteneri si chiar sa semneze contracte de afaceri. Gratis. Gratis? Gratis!

La majoritatea targurilor la care participa ANT, ANT face cinste! Adica pe co-expozantii din Romania nu-i costa participarea in standul national la targ. Sigur, sunt cheltuieli cu transport, cazare si masa, dar prezenta la targ, in stand, e gratuita. Cu cateva exceptii, e adevarat. Sunt unele targuri la care organizatorii cer plata inscrierii co-expozantilor. Conform legislatiei, aceasta plata nu este decontabila si nu poate fi platita de ANT astfel ca ANT cere co-expozantilor sa plateasca aceasta taxa direct in contul organizatorilor. Ea nu depaseste 100 de euro si este singura cheltuiala care se face (e vorba de doar trei targuri din cateva zeci la care ANT participa anual) pentru a participa la targuri la care un metru patrat costa cateva mii bune de euro, dolari sau lire sterline. Nota bene: sunt foarte putine tari care nu taxeaza co-expozantii, iar Romania e una dintre ele. In rest, majoritatea cer o contributie de cateva mii de euro fiecarui co-expozant pentru a balansa cheltuielile cu achizitionarea standului.

Cum se hotaraste la ce targuri se participa si la ce targuri se face stand amenajat si la care se merge pe stand standard? Procedura are cativa pasi. ANT are zece reprezentante externe care acopera intreaga lume. Anual se primesc liste de propuneri de participare la targuri pentru anul viitor de la sefii de reprezentanta. Dupa centralizarea acestor propuneri se purcede la intrunirea Consiliului consultativ la sediu ANT din Bucuresti. Consiliul consultativ e format din domni si doamne reprezentati ai mediului de afaceri, ai privatilor. Adica parteneriat stat-privat. Un fel de parteneriat stat-privat. Si acest consilu impreuna cu ANT decide la care targuri de pe lista se participa si la care nu, care merita un buget mai mare (stand amenajat) si care un buget mai mic (stand standard). ANT alcatuieste lista finala pe baza consultarilor cu industria si nu de capul ei, niciodata. Banii care se cheltuiesc pe participarea la targuri sunt alocati datorita interesului pe care-l are industria de a participa la acele targuri. ANT nu vinde nimic, reprezentantii industriei care participa in stand in calitate de co-expozanti vand. Si apropo, ANT plateste cat costa, nici mai mult, nici mai putin, deoarece organizatorii de targuri sunt companii internationale cu operatiuni in multe tari, auditate anual si nu-si permit sa taxeze un participant sau altul diferit. Nimeni nu ne persecuta, dar nimeni nu ne face favoruri. Suntem jucatori ca ceilalti. In fine, revenind la lista. Lista merge la ministrul economiei pentru semnatura si mai apoi se trimite la reprezentantele externe si se publica pe site-ul ANT pentru ca cei interesati sa poata sa inceapa sa se inscrie.

Romania trebuie sa fie prezenta la targurile de turism din strainatate. Indiferent ca suntem acolo cu un stand modest, standard, cumparat de la organizatori sau cu o nava spatiala, scuze, cu un stand amenajat, frumos. Importanti sunt oamenii care populeaza acel stand: mesajul pe care il transmit, ofertele realiste, seriozitatea si competitivitatea. In rest, da, avem o tara frumoasa, atat de frumoasa, cu un potential turistic enorm si, spre surprinderea multora, mai exista cativa care vor sa-l valorifice. Nu fac poate cea mai buna treaba din lume dar sunt, cu siguranta, pe drumul ce bun. Si uneori mai au nevoie si de o vorba buna, un sprijin, o idee, ca la capitolul critici stam bine.”

În poză e Răzvan Marc, directorul Biroului de Turism de la Londra, alături de Tony Wheeler, fondatorul legendarului brand Lonely Planet. Anul acesta Transilvania a fost declarată destinația turistică numărul unu de către Lonely Planet. Înainte de întâlnirea dintre Răzvan Marc și Tony Wheeler, acesta nu vizitase țara noastră. De atunci până acum a fost de două ori și a promis că va mai veni.

Share this...

Leave a Comment