Cu mama la Roma (I)

FullSizeRender(2)Acum 17 ani ne-am despărțit definitiv vacanțele. Eu mă făcusem mare și aveam o claie de păr roșu pe care voiam să mi-o administrez cum pofteam. Ea, obosise probabil de la atâta adolescență. Vacanțele mele au devenit din ce în ce mai aventuroase și s-au transformat în timp în călătorii cu sens. Vacanțele ei s-au liniștit, fără copii, griji și balamuc și au devenit mai normale. După 17 ani, am plecat prima oară cu mama în vacanță. Am vrut să îi fac cadou Roma, cu frumusețea ei imprevizibilă, cu aerul ei de buricul universului. Mai cu seamă că mama n-a fost niciodată în vestul Europei.

Mama tuturor bisericilor din lume

E-o zi încântătoare la Roma, un oraș în care iarna e, de fapt, o primăvară blândă. Mai la sud, livezile de portocali sunt pline de culegători, aici bazilicile, obeliscurile și fântânile sclipesc în soare. Roiuri de turiști bâzâie în jurul piețelor și piațetelor din uriașul centru al orașului. Facem o primă oprire. Biserica San Giovanni in Laterano. Nu e populară ca San Pietro, nici stereotipă ca Fontana di Trevi, dar e locul în care s-a plămădit în primele secole ale creștinismului, gloria papilor. În 314, împăratul Constantin făcea aici o basilica, pe pământurile familiei Laterani. De atunci până în zilele noastre papa este preotul de drept al bisericii și gloria lui se vede bine în statuile uriașe de marmură alba, în altarul bogat decorat, în picturile splendide ale cupolelor. Pentru mama e prima întâlnire adevărată cu opulența bisericii din occident. Dăm nu o tură, ci câteva ture, ca să ne săturăm de toate frumusețile din interior și apoi ieșim într-o curte medievală, înconjurată de coloane mici, răsucite, pe care sunt lipite pietre semiprețioase. Simplitate, dar simplitate bogată.

Autostrada romanilor

Mașinile Romei sunt, în general, puțin ciupite. Străzile imposibil de înguste și temperamentul latin predispun la inofensive accidente. Mergem spre Via Appia Antica, cu țintă precisă marile catacombe ale Sfântului Calist, unde își dorm somnul de veci, într-un oraș subteran, primii creștini- martiri sacrificați la Colosseum sau oameni simpli cu o moarte mai cumsecade. La intrare, o foaie A4, ne anunță în stil tipic roman că sunt închise pentru câteva zile. Decidem să mergem totuși pe autostrada vechilor latini, pe lângă ziduri medievale și printre coline blânde și verzi. Nu e duminică, zi în care numai pietonii au acces în zonă, așa că ne scurgem pe marginea drumului pietruit. Mașinile vin cu o viteză care ni se pare grozavă. Ne protejăm una pe alta de ele, e un joc de încredere, dar și de neliniște că cealaltă ar putea fi neatentă și i s-ar putea întâmpla ceva. Un cuplu de francezi încearcă, asemenea nouă, să fie pietoni pe această stradă veche de mii de ani, printre mașinile astea noi și foarte rapide. Parcurgem eroic vreun kilometru și cedăm nervos. În fața unei porți uriașe, de lemn, într-un mic intrând, abandonăm expediția și așteptăm un autobuz. Romanii n-au anticipat corect mileniul nostru stăpânit de viteză.

Nu vă supărați, vă pot ajuta cu ceva?

Roma din zilele noastre e o colecție de fețe familiare nouă. În restaurante și baruri, în gelaterii și în metrou, în autobuze și magazine, multe dintre zâmbete sunt românești. O suspectez pe mama că are lipici la toți oamenii ăștia plecați de-acasă pentru o viață mai bună. Dacă discutăm despre stația la care vom coborî, negreșit se aude câte o voce “nu vă supărați, vă pot ajuta cu ceva? Unde mergeți?”. În restaurante suntem întrebate “cu ce vă putem servi?”. Într-o gelaterie, două surori frumoase au un moment ușor sentimental când ne văd. Își aduc aminte de mama lor de acasă. În metrou, la ore de vârf, lucrurile devin ușor tensionate. Sunt cei care cerșesc un bănuț cu destul de mult succes și cei care se întorc obosiți de la muncă și-și pleacă capul a rușine când trec pe lângă primii. Un război mut, românesc, în cetatea eternă.

Marea frumusețe

Se lasă seara în Roma și splendoarea ei începe să se vadă chiar mai clar decât la lumina zilei. În Piața Barberini, turiștii organizează shooting-uri în toată regula cu Fontana del Tritone. Alta selfie-ului n-a fost niciodată mai grozav aplicată ca aici. Mă gândesc la familia Barberini și bogăția ei, pusă printre altele, în slujba artelor. Așa s-a făcut Roma frumoasă, cu palate, fântâni și muzee din banii celor avuți.

Mai mult și bonus un concurs, citește aici.

Campanie concepută și derulată pentru Paravion.ro.