Jurnal cipriot. Extraordinara poveste a domnului Michael Hadjimichael

unnamedAm început să urcăm spre munte, printre grădini ordonate de portocali şi plantaţii de măslini. Soarele amiezii e puternic în Cipru şi pătrunde oamenii şi pisicile lor de o toropeală dulce. Dormitează toţi sub umbrare, cu ochii întredeschişi, numai cât să prindă cu privirea vreun oaspete neaşteptat. Mergeam într-un sat nu departe de mare să îl cunosc pe domnul Michael Hadjimichael, o mare vedetă de televiziune cipriotă şi cântăreţ vestit. Ne aştepta în poartă, cu mustaţa bine aranjată şi cu un zâmbet ţanţoş pe faţă. Are o casă ţărănească, asemenea celor ale vecinilor. Cu parterul ocupat de părinţi şi etajul de generaţiile mai tinere. Vorbeşte apăsat, dar cald, despre viaţa ciudată pe care a avut-o.

E copil de fermieri, a lucrat pe ogor de mic şi-a învăţat carte ca să onoreze munca grea a părinţilor lui. La facultate a plecat în Grecia, să înveţe economie. Avea 21 de ani şi era student sărac la Atena. Şi din disperare a învăţat să cânte la chitară, şi-apoi a găsit o fată frumoasă, cu un glas de înger, cu care cânta prin cârciumi seara. Fata i-a devenit soţie şi s-au întors amândoi la ferma părinţilor lui şi au trăit mulţi ani o viaţă simplă, de ţărani. Dar Michael Hadjimichael nu era om ca toţi ceilalţi, pentru că un gând nu îi dădea pace. Toate cântecele, toate poveştile, toate poeziile ascunse prin satele Ciprului în memoria bătrânilor aveau să dispară fără îndoială curând, dacă nimeni nu se ducea să le afle. Şi-aşa, om în toată firea, de 30 şi ceva de ani, cu ogoare de cartofi în proprietate, cu nevastă şi copii, şi-a luat picioarele în spinare şi doi ani a cutreierat fiecare cătun al insulei. A caligrafiat totul în caiete mari şi a înregistrat muzica Ciprului.

I-a rămas în suflet o poveste pentru copii, la înţelepciunea căreia se gândeşte şi azi. A fost odată ca niciodată o grădină minunată. Şi lămâii şi portocalii au hotărât să facă o petrecere acolo. Au invitat păsări şi animale, ba chiar şi luna şi soarele. Au venit oleandrii cu florile lor parfumate, măslini bătrâni şi chiparoşi lunguieţi. Şi pentru că era o petrecere deschisă, a venit şi zăpada şi s-a aşezat la masă. Şi-atunci totul a devenit alb, sub un strat mare de ninsoare. Carevasăzică, există lucruri atât de puternice, încât le cuceresc pe toate celelalte. Aşa a fost muzica pentru Michael Hadjimichael. La 37 de ani, după ce culesese sute de cântece, s-a hotărât să-şi folosească propria voce să le cânte. Aproape peste noapte, viaţa lui s-a schimbat. Oamenii îl chemau la concerte, a urmat primul turneu în Grecia, angajamente peste tot în lume, un show de televiziune numai al lui, CD-uri, cărţi, celebritate. Îmi spune că muzica l-a găsit pe el, într-un târziu. Probabil că s-a aşezat singură la masă, ca zăpada din poveste, şi i-a ocupat întreaga viaţă. Bem cafea cipriotă şi mâncăm smochine înecate în miere. Îl întreb cum de a rămas la viaţa simplă de dinainte de succes, în satul lui natal. Îmi răspunde cu un proverb cipriot: “Odată ce ai dormit pe ogor, niciodată nu cauţi un pat mai bun.”

Aici găsiți cântece culese și cântate de Michael Hadjimichael.

Acest text a fost publicat în ediția de octombrie a revistei Readers’s Digest.

Jurnal cipriot este parte a unui proiect realizat pentru Oficiul de Turism al Ciprului, în colaborare cu excelenta agenţie locală Knossos Travel, parteneri ai Paravion.ro. Dacă vreți să ajungeți pe meleagurile domnului Michael Hadjimichael, puteți cumpăra excursii de Revelion în Cipru, la prețuri foarte bune, de aici.