Un englez de vârsta a doua, cu un pântece respectabil, în vacanţă cu mama lui, mângâie un pietroi lucios în muzeul de la templul Afroditei din Kouklia. Două cipriote râd în hohote şi îi spun să ia mâna, că Doamne fereşte, poate rămâne gravid. Prima Afrodită pe care a văzut-o Ciprul nu era de marmură albă şi nu stătea cu şoldurile în poziţia aia provocatoare care n-a murit nici în zilele noastre la fetele de carne, nu de piatră. Era un bolovan negru şi diform, pus într-un altar, pe care femeile îl atingeau în speranţa de a rămâne însărcinate. Afrodita se ocupă cu dragostea, frumuseţea şi fertilitatea de pe la 4000 înainte de Hristos până în zilele noastre.

Înainte e drept, avea templu serios, cu preoţi care se ocupau de iniţierea amoroasă a tinerelor nevinovate. Treaba stătea aşa. Fetele se duceau la templu cu o statuetă. Se culcau cu un preot şi lăsau micul idol pe o poliţă acolo. Când îşi găseau un soţ, trebuiau să îi arate statueta drept dovadă că au fost dezvirginate sacru. Despre nemăritate se spunea că le-a rămas statuia pe poliţă.

Am putea crede că adoraţia Afroditei este treabă veche şi îngropată de mii de ani, asta dacă turistul din zilele noastre, venit mai ales din pravoslavnica Rusie, nu s-ar da în vânt după mitologia greco-romană.

Legenda aia veche spune că Afrodita s-a născut din spuma mării, într-un anume loc din Cipru,  lângă o stâncă măricică, pe nume Petra tou romiou. Legenda aia nouă spune că rămâi veşnic tânără şi frumoasă dacă înconjuri înot roca. Uşor de crezut că lucrurile stau chiar aşa pentru că e greu rău să înoţi printre valurile care se sparg de piatra cu pricina, prin urmare, cele care reuşesc sunt fete care rup sala de sport. Înarmate cu multă voinţă, în sezon, mii şi mii de rusoaice se înhamă la încercare, dar nu înainte de a se poza afroditico-penthousian pe plaja de lângă.

Blonde planturoase stau în patru labe pe nisip, căutând poziţia perfectă pentru acea poză de vacanţă care să le dea un plus de valoare profilului de Facebook. Roşcate cu părul lung se tăvălesc în valuri cu fundul la aparatul foto. Brunete apetisante îşi împing pieptul spre obiectivul camerei. O mamă îşi mână fiica să se arcuiască mai ca lumea, un iubit îşi roagă drăguţa să îşi ude niţel costumul de baie. Afrodita probabil că stă şi se hlizeşte satisfăcută la acest spectacol de-un rafinament erotic excepţional.

După şedinţele foto epuizante, doamnele şi domnişoarele ajung la sentimente mai casnice şi la o altă legendă. Dacă legi o cârpă de copacii Afroditei (rodii, de obicei), o să faci mulţi copii. Şi să te ţii câte eşarfe ajung să fie sfâşiate şi lăsate amintire în bieţii copaci, care de la un asemenea barbar tratament şi-au pierdut orice urmă de viaţă.

O să închei cu un banc neruşinat care circulă în Cipru. Boris şi Alioşa îşi fac planuri de vacanţă.

– Măi Alioşa, nu ştiu pe unde să mă mai duc. În Thailanda am fost, în Turcia da, de Grecia m-am plictist, în Ibiza merg an de an, zise Boris.

– Mergi în Cipru, răspunde Alioşa.

– Ce e aia Cipru?

– O insulă minunată în Mediterană, unde se face dragoste peste tot, fără oprire. Cum ajungi în aeroport, faci dragoste. La hotel faci dragoste. Pe plajă nu mai zic. În cluburi, dezmăţ maxim.

– Alioşa, ce îmi spui e minunat. Tu ai fost în Cipru?

– Nu, Boris, dar a fost soţia mea şi mi-a povestit.

Jurnal cipriot este parte a unui proiect realizat pentru Oficiul de Turism al Ciprului, în colaborare cu excelenta agenţie locală Knossos Travel, parteneri ai Paravion.ro. Călătorii în Cipru, găsiţi aici.

Prima parte din serie e aici.