Archive for September, 2014

România găteşte, scuipă şi înjură

Screen Shot 2014-09-24 at 11.17.43Am avut inimioara cât un purice în aşteptarea audienţelor de la ultimul Masterchef versus Hell’s Kitchen. A câştigat Masterchef, slavă cerului, ceea ce înseamnă că poporul ăsta nu e format chiar numai din cozi de topor şi dezaxaţi.

Premiera Hell’s Kitchen a fost un spectacol aproape neegalat până astăzi în ţara noastră. Băi Capatos şi Măruţă, eu zic să vă păziţi spatele, că voi nici nu ştiaţi “how low can you go”. Read more…

Veşti normale de la Blue Air

photoPe 7 august am scris un articol despre comportamentul inacceptabil al unor angajaţi şi subcontractori Blue Air (firma de handling de pe Otopeni). Articolul e aici şi descrie un zbor traumatizant Larnaca-Bucureşti. După ce am scris, un reprezentant Blue Air m-a contactat şi mi-a cerut o întâlnire. Read more…

Ziua în care o imagine frumoasă nu mai face cât 1000 de cuvinte

10682125_10152769681471018_1741242068_nCum se comunică țările pentru care turismul e o afacere și cum ne comunicăm noi? Campaniile care aduc rezultate nu mai sunt cele pe care ni le închipuim, cu peisaje “de vis”.

În primăvara lui 2012, Oficiul de Turism al Franţei a început o campanie de promovare a plajelor din nord, dedicată vecinilor englezi. Sloganul era zglobiu, “Franţa. Vino să te joci!”, montat pe o poză care arăta o familie alergând pe o plajă frumoasă. N-a trăit prea mult campania, pentru că un fotograf a dezvăluit că poza nu era din Normandia, ci din Africa de Sud. Read more…

La graniţa iadului (1)

150049_10150089854389359_2560024_nStau şi mă uit, de sus, înspre graniţa cu Irakul. E primăvara lui 2010 şi Nihat, un kurd slăbuţ şi veşnic îngrijorat, se uită cu entuziasm dincolo. “Acum, în Kurdistan e foarte bine, sunt bani şi e pace”. Noi suntem în Turcia, zona kurdă, şi-aici e pace, menţinută cu garnizoane impunătoare şi soldaţi turci deloc invizibili. Read more…

Jurnal cipriot. Ce face Afrodita din om

photo(12)Un englez de vârsta a doua, cu un pântece respectabil, în vacanţă cu mama lui, mângâie un pietroi lucios în muzeul de la templul Afroditei din Kouklia. Două cipriote râd în hohote şi îi spun să ia mâna, că Doamne fereşte, poate rămâne gravid. Read more…

Azi, la donat sânge

photo(10)E 7.25, pe strada Constantin Caracas (ori poate ş) din Bucureşti, o străduţă pe lângă Piaţa Victoriei, unde e un centru de donare de sânge. Vreo 30 de oameni aşteaptă minutul 30 să se deschidă uşile. Suntem o împestriţeală de indivizi: bătrâne şi bărbaţi ridaţi cu sacoşe de plastic după ei, vreo două gulere albastre, un motociclist cât malu, vreo două cupluri care se ţin de mână. Read more…

Jurnal cipriot. Cea mai lungă masă din lume

larnaca ana-maria shrimp facebook“Ciprioţii mănâncă fix ca şi cum ar muri mâine şi îşi construiesc case ca şi cum ar trăi pentru totdeauna”, ăsta-i proverbul preferat în Cipru şi ca o ameninţare, pluteşte peste orice început de masă. Partea despre case o înţelegeam bine, m-am plimbat prin insulă cât să văd rămăşiţe solide de templu din secolul 12 înainte de Hristos, sate de piatră care vor bate mileniul, fortăreţe, biserici şi moschei bine înfipte în stânca insulei. Dar de-abia acum, în această seară de vară, o să înţeleg şi cum stă treaba cu mâncarea într-un restaurant din suburbiile Larnacăi. Read more…