Acum e, în sfârşit, vară la Chişinău. Peste oraş s-a aşternut verdele, mult, generos, strălucitor. Copacii bătrâni umbresc strada 31 august şi răcoresc parcul Ştefan cel Mare. Vânzătorii de cvas şi îngheţată stau din loc în loc aproape adormiţi, păzindu-şi bunătăţile. E un aer dulce, dulce e Chişinăul tot, cu fetele lui cosânzene şi oamenii lui cumsecade. Cu terasele lui tihnite şi şampania din belşug, pentru buzunarul oricărui muritor.

Prima oară am fost în Moldova în anii ’90, imediat după căderea Uniunii. Fosta republică sovietică îşi căuta disperată un nou loc pe lume. La graniţă, fraţii români făceau cozi lungi de kilometri, la bişniţăreală, care era, de fapt, prima experienţă “capitalistă” a cetăţenilor de pe ambele părţi ale Prutului. Dar ce-mi aduc aminte cu exactitate de atunci sunt gusturile. Salatele cu sfeclă, nuci şi maioneză, borşul roşu, zama cu tăiţei de casă, mâncarea de carne în ulcică, prăjiturile fanteziste şi plăcintele savuroase umpleau mesele din case şi din restaurante.

Moldova e o ţară de gustat. Se topeşte în gură ca bezeaua şi te ia puţin de cap, ca vinul vesel, timpuriu. Bogăţia ei nu stă în Ferrariul pe care îl poţi vedea pe bulevard, ci în ogoarele ei bogate şi în firea veselă a oamenilor, de orice etnie ar fi ei. E o destinaţie minunată pentru gurmanzi şi bon viveuri. Bucătăria ei e abundentă, bucătăresele ei iscusite. De aceea, cu mâna pe inimă vă îndemn, dragi români, treceţi Prutul!

Pe 25 mai, de la ora 11, se dă startului Festivalului de bunătăţi dulci, Mai Dulce. Vă promit că n-o să fie rost de satisfacţii numai pentru pântece şi papile gustative, ci şi rost de dans, cântece şi cumpărături. Putem merge împreună. Vă băgaţi?

Mai multe despre Mai Dulce, găsiţi aici.

La Chişinău se ajunge cu avionul, trenul, microbuzul sau maşina.

Cazare puteţi căuta aici.