Ich bin ein Berliner. Tu eşti? Concurs.

6986401886_278f71a905Pe 30 decembrie 2006, pe aeroportul din Berlin, la controlul de frontieră, funcţionarul neamţ mi-a pus ştampila pe paşaport şi mi-a zis: “Asta e ultima oară când în UE cineva o să vă pună o ştampilă pe paşaport. E chiar ultima ştampilă. Bine aţi venit în Germania!” Părea să fie mai fericit şi conştient de asta decât mine. Pe 1 ianuarie 2007, România devenea parte din Uniunea Europeană, iar eu sărbătoream involuntar intrarea în UE la Checkpoint Charlie, graniţa simbolică acum dintre vest şi est, dintre comunism şi lumea liberă. O casă, o stradă, o bucată de zid împărţiseră lumea până în ’89 în flămânzi şi sătui, în asupriţi şi cetăţeni demni. Dacă uitasem vreodată, pentru o clipă, de unde a pornit România în ’89, dacă îmi ieşiseră din cap teroarea, foamea, frigul, privarea de libertate prin care trecusem noi, esticii, acolo mi-am amintit. Istoriile personale ale celor care fugiseră înspre vest, ale celor care muriseră la frontieră cu gândul la o viaţă normală în Occident, sunt înşirate în camerele muzeului Checkpoint Charlie. Iar eu, cetăţeanul european, căruia nici o ştampilă pe paşaport nu-i mai trebuie, mă uitam la ele şi mă miram. Am plecat de acolo cu o bucăţică de zid în buzunar, care costa 10 euro, porte-bonheur-ul meu berlinez.

Berlinul e un oraş bizar în care s-au adunat oameni din toate colţurile lumii şi singurul loc vest-european în care românii pe care eu îi cunosc s-au mutat acolo nu ca să câştige bani, ci ca să trăiască mai bine într-un sens care nu are legătură cu bunurile materiale. Stau acolo pentru că le place cârciuma din colţul străzii în care se fac petreceri punk în fiecare seară şi restaurantul brazilian din cartierul gay unde după ce mănânci dansezi samba. Le place cartierul turcesc, cu magazine de vechituri şi kebab delicios. Vor să îşi piardă vremea într-o cafenea-bibliotecă şi să stea în muzeul Pergamon lângă poarta lui Ishtar. Berlinul e un oraş în care poţi alerga două zile ca la maraton să bifezi expoziţiile de artă contemporană şi locul în care există o stradă întreagă pe care sunt înşirate case de discuri independente. În Berlin poţi găsi cea mai bună variantă contemporană a Mariei Tănase, Oana Cătălina Chiţu şi tot aici trăieşte artista mea preferată, Angie Reed.

E un oraş în care te simţi confortabil foarte repede şi foarte uşor şi locul în care se află unul dintre hotelurile mele preferate din toată lumea, într-o clădire de patrimoniu, unde Werner von Siemens a deschis prima lui fabrică. Lanţul Movenpick a preluat-o şi a transformat-o în hotel. Pe holuri stau maşinării misterioase, împrumutate ca exponat de la Muzeul Tehnicii, în camere mobila este din lemn de măslin, iar băile sunt creaţia celebrului designer de interior Philippe Stark.

Încercaţi aşadar şi voi, Berlinul vostru. Intraţi aici şi răspundeţi la câteva întrebări şi puteţi câştiga un city break de trei zile pentru două persoane. Concursul este organizat de Oficiul de Turism al Germaniei, cu susţinerea Air Berlin.

Notă: Articolul face parte dintr-o campanie de promovare a Germaniei ca destinaţie de vacanţă, iniţiat de Oficiul de Turism german.

Poza e luată de aici.

 

Enhanced by Zemanta
Tags: Berlin, calatorii Berlin, Checkpoint Charlie, concurs cu premiu city break Berlin, Germania, hoteluri Berlin, Ich bin ein Berliner, Movenpick Berlin, Pergamon

Related Posts

by
Previous Post Next Post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *