Îmi amintesc de simularea obligatorie pentru cutremur din şcoală. La un anumit moment ni se spunea să ne băgăm sub bănci. Apoi ne buluceam toţi afară în devălmăşie. Ajunşi în curtea şcolii, începeam să ne îmbrâncim şi să vorbim între noi, vreme în care un profesor papagalicea plictisit nişte chestii despre cutremure. Şi-aşa a mai trecut un an şi-o simulare şi tot degeaba.
Nu mă sperie în mod special acest tip de calamitate (nici altele), dar puţină prevedere nu strică. Am compilat un mic ghid de “ce să faci în caz de cutremur”, folosind resurse japoneze şi americane.
1. Oamenii ăştia zic că pentru un cutremur te pregăteşti dinainte. Adică trebuie să ai în casă, într-un loc uşor accesibil, resurse de hrană şi apă pentru cel puţin trei zile. Apă necesară- 3 litri/persoană/zi. Mâncare din categoria neperisabilă, cu multe calorii. Alte obiecte utile: pături, saci de dormit, şosete groase, medicamente, pansamente, şerveţele umede, dezinfectant, bani. De mare ajutor sunt: sacii mari de plastic ori ziarele (pot folosi la izolarea termică, în lipsă de haine adecvate). Puneţi de asemenea în kit-ul de cutremur lanterne, un fluier, un radio portabil. Dacă aveţi căşti (model de şantier sau de miner), e şi mai bine. Dacă nu, le puteţi înlocui cu perne.
2. În timpul cutremurului, protejează-ţi capul. Dacă te dai jos din pat, ia şi perna cu tine, acoperă-ţi capul şi pune-te în genunchi. E musai să te laşi la pământ, să nu umbli bezmetic în picioare. În acest fel încearcă să te târăşti până sub o masă solidă. Dacă nu ai aşa ceva, lipeşte-te de un perete interior, într-o zonă în care nu e pericol să cadă mobila peste tine. Nu sta lângă ferestre ori obiecte de sticlă. Nici lângă uşi. Bucătăria este cel mai periculos loc din casă în caz de cutremur. În top e şi uşa de la intrare.
3. După cutremur închide aragazul (dacă a rămas deschis) şi închide gazul de la ţeava de gaze. Deconectează energia electrică de la panou. Încearcă să deschizi uşa de la intrare. Cu grijă, analizează căile de evacuare şi vezi dacă e sigur să le foloseşti, nu te năpusti pe scări. Ia-ţi calabalâcul cu tine, adică bagajul de cutremur.
4. Dacă ai scăpat cu bine din asta, eşti tânăr şi-n putere, nu fi măgar şi întoarce-te să îi ajuţi pe cei mai puţin norocoşi. Mare parte din victime sunt salvate prin mobilizarea comunităţii în care s-a întâmplat dezastrul şi cu ajutorul voluntarilor. Lipeşte-te la o echipă de intervenţie şi munceşte cu ea. Învaţă cum să dai primul ajutor.
5. După ce te-ai văzut afară: nu sta sub balcoane, nu sta lângă clădiri, nu atinge firele de înaltă tensiune căzute pe jos, nu sta lîngă copaci şubrezi, fii rezonabil şi nu încărca liniile de telefonie (alea care-or mai fi) cu vorbăraie inutilă, nu-ţi epuiza aiurea bateria mobilului.
Există nişte mituri legate de cutremure, pe care trebuie să ni le scoatem din cap.
1. Adăpostirea sub grindă. Care grindă? De unde ştii că e cea de siguranţă? Dacă grinda e lângă bibliotecă, imaginează-ţi ce se poate întâmpla.
2. Adăpostirea sub tocul uşii. O chestie periculoasă cu totul, mai ales că poţi fi lovit cu putere de uşă.
2. Animalele simt cutremurele şi ne avertizează. Le-or fi simţind, numai că neavând darul vorbirii e mai greu să ne facă să înţelegem de ce i-a apucat bâzdâcul.
3. Multe cutremure mici “liniştesc pământul” şi nu mai vine un cutremur mare. Îl liniştesc, dar degeaba.
4. “Triunghiul vieţii”. E o chestie descrisă de Doug Copp, un tip care a lucrat ca şef în tot felul de structuri de urgenţă şi care susţine că cei mai mulţi supravieţuitori au fost găsiţi lângă obiecte mari de mobilier. Specialiştii în domeniu spun însă că teoria lui merge numai la case prost construite ori cu un anumit tip de structură şi că obiectele mari se mută în timpul cutremurelor şi devin astfel periculoase.
Am folosit info de pe următoarele site-uri:
Departamentul de conservare al Californiei
Open Hazards– site-ul unui comitet de oameni de ştiinţă d
espre dezastre naturale
