Concurs “combinaţia perfectă”: un ochi plânge, unul râde

281582906_09cfde58a8_oMai sunt două zile până când spunem stop joc concursului “combinaţia perfectă” organizat de Paravion pentru cititorii blogului meu. Două bilete de avion la alegere înspre Barcelona, Berlin, Londra, Madrid sau Roma vă aşteaptă ca premiu. Aştept încă poveştile voastre de călătorie şi vă invit să vă delectaţi cu fragmente din unele pe care le-am primit deja. Voi trece doar iniţialele participanţilor pentru că textele vor ajunge la juriu (Remus Vişan şi Răzvan Marc) fără numele autorilor.
Cum săl faci pe Sherlock Holmes să zâmbească, de S.B.
“Pe 221B Baker Street. Acolo merg mai intâi, să-l iau de-o  mânecă bine cadrilată pe Mr Holmes, singurul în care îmi pun speranţa că va face o treabă serioasă. (…) Ştiu că o să preia cazul meu, cel mai actual dintre toate, cel mai pe viaţă şi pe moarte: eu şi Sherlock Holmes în căutarea fericirii.
Eu o sa mă entuziasmez şi o să zâmbesc aiurea la fiecare indiciu, la fiecare piruetă a London Eye, la fiecare cântec de birt. El o să se ia prea în serios şi o să fie perfect. O să ne învârtim în jurul candelabrului din pantofi de la Kurt Geiger şi prin tot magazinul M&M, până la ultima bomboană. O să mâncăm ceva de-a dreptul smintit la restaurantul lui Heston Blumenthal. Apoi o să mergem la The Last Tuesday Society, dar numai dacă nimerim într-o marţi. Dacă nu, mergem la Tate şi terminăm ziua la Davenports Magic Shop. O să am grijă să nu mă uit prea des la Sherlock, să îi ofer ocazia să zâmbească pe furiş. Poate nu o să îi vină bine. Şi cu capişonul ăla cumplit! Poate o să îi vină bine şi rezolvăm şi cazul ăsta greu.
De-a lungul zilei o să obosim frumos şi absolut degeaba, ca doi călători într-un oraş mare şi nou. Eu n-am mai fost la Londra, iar el iese rar în oraş.”
Adio, prieten bun din Marea Caraibilor, de M.M.
“Căpitanul velierului pe care ne-am petrecut trei săptămâni de vacanţă a fost (…) omul cel mai liber pe care l-am cunoscut vreodată, astfel că i-am pus în mâini vieţile noastre şi l-am lăsat să ne ducă în locul unde Marea Caraibilor se intersectează cu Oceanul Atlantic. (…)
Aici am descoperit şi auzit liniştea pentru prima dată, am simţit cum pământul se roteşte într-un sens doar de el ales şi nimic nu-l poate opri să o facă altfel decât pofteşte, am aflat şi am văzut cu uimire că marea e fosforescentă noaptea, că peştii zboară şi că supa de linte se poate găti şi mânca cu mare poftă pe o barcă cu pânze întinse, ce se mişcă chiar cu opt noduri.
Astfel am navigat continuu 26 de ore, în care n-am dormit deloc, căci nu-mi puteam imagina că voi rata nici măcar o singură secundă din timpul traversării unuia dintre cele mai instabile canale din lume. (…)
Mi-a fost dat totul cu multă pricepere şi dragoste de prietenul meu Santiago Matas Tomas, căpitanul bărcii cu care am împărţit o mică parte din viaţa mea şi care acum, din nefericire, nu mai este printre noi. Odihnească-se în pace, acolo unde marea se întâlneşte cu oceanul, lângă pământul unde şi-a trăit ultimele clipe.”
Asta a fost selecţia de azi. Concursul se încheie pe 1 august, aştept textele voastre, vesele sau triste, la anamaria@caia.ro. Detalii aveţi aici.
Enhanced by Zemanta