Ce-ar fi călătoria fără fotografie? S-ar mai mişca vreun japonez din Tokyo-ul natal dacă la graniţă i s-ar confisca aparatul foto? Ar mai plăti românul să ajungă în Maldive dacă ar fi interzis să pozezi apa turcoaz? Ne-am mai căra copiii de trei luni în călătorii la Paris dacă n-am putea să trimitem, mai apoi, prietenilor şi rubedeniilor imaginea lor distinsă cu Turnul Eiffel în fundal?
Dar în cantitatea uriaşă de poze de călătorie de pe internet, clădite întocmai ca un morman de haine, dai din când în când de piese uluitoare. Pe acestea vreau să le vedeţi în seria Eye Contact.
L-am rugat pe soţul meu, Iulian Comănescu, să facă o poveste pragheză în imagini. Iulian pozează cu te miri ce aparate, vechi şi noi, pe te miri unde şi la final, când vezi ce-a făcut, de cele mai multe ori ai impresia că citeşti o poezie. Uitaţi-vă la Praga lui, se încheie cu una dintre fotografiile mele preferate, o nebunie alb negru, îngerească, nefirească.
Acum 1.000 de ani, când America nu exista (pentru europeni), Praga era un oraș așezat fix în centrul hărții cunoscute. În centrul Pragăi este Podul Karel, zis și Charles Bridge, zis și Karlův most, care face legătura între Castelul (din Praga) și Orașul Vechi. În stânga sunt Castelul din Praga și Orașul Nou, iar în dreapta, Orașul Vechi, cu Cimitirul Evreiesc, Ceasul Astronomic și altele.
Prin 2011, când am fost la Praga, urma pe care o lăsa avionul cu reacție pe cer mi s-a părut foarte interesantă în context. După aceea m-am gândit că vom putea poza tot mai greu un cer frumos, fără așa ceva
Castelul din Praga, la care duce Podul Karel, e cel mai mare castel vechi din lume: vreo 70 de hectare
Pe pod sunt 30 de statui. Fiecare e povestită aici
Râul e Vltava (apropo, în nemțește i se zice Moldau). Aproape sub pod, e ceva care merită văzut, numit Muzeul Kafka
Orașul Nou, adică Nové Město, e zona dintre pod și Castel și nu e chiar atât de nou. Glamour retro, scumpete, plimbări
Tot lângă Castel e Muzeul jucăriilor. Nu e neapărat pentru copii – sau puteți încerca să-i băgați în sperieți cu ce e acolo
Prima Barbie din lume nu era chiar atât de verde în anii ’50, când a fost fabricată. Plasticul folosit își schimba culoarea repede, motiv pentru care fabricanții au renunțat la el
Dacă treci podul înapoi și o iei spre nord, găsești Cartierul Evreiesc, unde e Cimitirul din Praga, cel din cartea lui Eco. Monumentele sunt atât de multe fiindcă în religia mozaică nu poți exhuma pe nimeni, ci doar îngropa peste, așa că pietrele se aliniază ca piesele de domino
Piața din Orașul Vechi, adică Staroměstské náměstí, e, bineînțeles, tot în Orașul Vechi. Plin de tarabe de lemn cu tot felul de lucruri în ele, care reușesc să nu arate mizer
Aceeași poveste de mai sus, văzută puțin altfel
Cam tot pe-acolo își făceau veacul și fetele astea cu aripi, despre care am mai vorbit aici. Dacă vă întrebați ce-i cu ele, era un magazin Swarovski. Ceea ce la noi are iz de cocălăreală devine la Praga ceva foarte goth-romantic.
We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website. If you continue to use this site we will assume that you are happy with it.OkCookies & GDPR
