Era noapte când am ieşit de la filmul lui Woody Allen, Vicky Cristina Barcelona (Oscar pentru rol secundar pentru Penelope Cruz) şi singurul meu gând era să-mi iau bilete de avion şi să ajung în oraşul ăla înnebunitor şi senzual, în care-şi făceau de cap Scarlett Johansson, Penelope Cruz şi Javier Bardem. Şi-am acţionat, de bună seamă, pornind pe urmele celor două studente americance cărora le cade cu tronc sincron latino-lover-ul Juan Antonio (cum altfel?).

De altfel, primăria Barcelonei a plătit peste 1 milion de dolari ca Woody Allen să-şi aşeze personajele şi amorurile lor în frumosul oraş catalan. Sigur, au fost bani investiţi bine pentru că filmul arată metropola chiar mai tentantă decât este ea în realitate. Aşadar, dacă poftiţi să păşiţi pe urmele focosului Juan Antonio (Bardem), ale pasionalei Maria Elena (Penelope Cruz) şi ale înamoratelor americance Vicky şi Cristina (Johansson şi Rebecca Hall), iată ce trebuie să faceţi.

Vă duceţi frumuşel de cu dimineaţă până la Sagrada Familia, creatura SF a lui Gaudi. Vă puneţi la o coadă lungă de tot şi vă exersaţi răbdarea. Vicky şi Cristina erau fane Gaudi, aşa că merită efortul. Când intraţi, o să vă prindeţi că animalul post-modern este mai puţin spectaculos înauntru decât în afară. Catedrala e la fel de neterminată ca apartamentul vecinilor mei de sus, de unde se aud trosnete şi trăsnete de aproape un an. Şi spre deosebire de apartamentul vecinilor, Sagrada Familia nu va fi gata în următorul deceniu.

Mie-mi place Joan Miró. Mult. Şi Vicky şi Cristina căscau gura cu admiraţie la statuile din curtea Fundaţiei Joan Miró. Dacă tot ajungeţi până acolo (pe pe-un munticel, în Parcul Montjuïc), intraţi şi în muzeu. Acolo veţi înţelege cum “se face” artistul, cum de la desene cu ferme ajunge să poată reprezenta poezia. Ori clarul de lună. Ori frumuseţea lumii. Ori pe dos.

În Parcul Güell, Vicky se întâlneşte cu Juan Antonio şi discută încinşi. Dacă vreţi o discuţie la fel de încinsă, parcul cu pricina nu e cea mai bună idee pentru că e veşnic asediat de turişti. Şi nu-i de mirare, pentru că e pur şi simplu minunat. Lucrurile stau aşa: Alice din Alice în ţara minunilor, de fapt şi de drept a visat Parcul Güell, doar că nu ştia asta pentru că pe vremea ei, locul ăsta nu exista. L-a făcut Gaudi mai târziu, ca pe ceva care trebuie să-ţi ia ochii: mozaic colorat, salamandre, turnuleţe, coloane de piatră, vegetaţie atent aleasă. Dar ce mi-a plăcut mie cel mai mult este casa în care genialul arhitect a trăit o parte din viaţă. Simplă şi plină de creativitate.

Ţineţi bine de geantă şi vă lăsaţi paşaportul la hotel (da, la Barcelona sunt hoţi, nu, nu întrebaţi de naţionalitate), apoi o luaţi cătinel înspre La Rambla, o zonă pietonală cu sute de magazine, restaurante, farmec şi veselie. În film, Cristina se plimbă pe lângă florăresele barceloneze.

Dacă nu sunteţi purtat pe-acolo de vreo flamă romantică, puteţi să vă îndreptaţi energia de la flori la delicatesele culinare cu care este umplută Mercat de Sant Josep de la Boqueria. Sau să vă umpleţi sacoşele de cumpărături, mai ales că reducerile în Spania sunt un delir.

Nu vă spun cum s-a sfârşit filmul, poate nu l-aţi văzut. Eu totuşi, după el, am rămas cu o dilemă: ce-a fost mai interesant, îmbrăţişarea tandră dintre Scarlett Johansson şi Penelope Cruz sau frumuseţea solară a Barcelonei? Cu frumuseţea vă puteţi aranja cu nişte bilete de avion ieftine de la Paravion. Cu îmbrăţişarea vă descurcaţi voi.

Vacanţe de Oscar este o campanie Paravion şi www.caia.ro şi constă într-o serie de articole despre pelicule de Oscar care au ca locaţie de filmare oraşe fabuloase. Pofta de călătorie vine la film!