Istanbulul e aproape inepuizabil la capitolul istorie, așa că să te duci acolo într-un city break fără să vezi măcar două-trei din atracții e ca și când n-ai fi fost. De la una la alta e ușor de ajuns, cu numai o liră și jumătate (75 de eurocenți, cu aproximație), conform indicațiilor din coada acestui articol. Am presupus că știți să găsiți singuri detalii turistice sau istorice pe Tripadvisor sau Wikipedia. V-am dat, în consecință, linkuri mai greu de găsit, în engleză, și m-am stăpânit cât am putut de la detalii și referințe istorice.
1. Ayasofya. Zisă și Sfânta Sofia, și Hagia Sophia, a fost inaugurată în 360, dar construcția pe care o puteți vedea datează de pe la 560, din vremea lui Iustinian. Pe vremea bizantinilor, a fost un fel de centru politic al Imperiului, fiindcă acolo împăratul putea fi văzut la slujbă de popor. E un loc bântuit, fiindcă a fost pe rând catedrală ortodoxă, catolică și moschee, iar din 1935 e doar muzeu. Poți găsi inclusiv graffiti ale vikingilor, probabil de la varegii care formaseră Garda Imperială. Sub tencuiala adăugată de musulmani, care dezavuează orice fel de imagine sacră, se găsesc vechile mozaicuri bizantine, dintre care imaginea unui serafim a fost dezvăluită în 2010. De vizitat într-o dimineață, când e puțină lume, dar, oricum, coada merge repede.
Site oficial, prelegere video de la Metropolitan Museum of Art.
2. Sultan Ahmed/Moscheea albastră E unul și același lucru. După ce au transformat Hagia Sophia în moschee, turcii au vrut să arate că pot construi ceva superior, lucru pe care l-a făcut Ahmed I pe la 1600 și ceva. Vedeți pe hartă că cele două mașinării politico-religioase sunt foarte apropiate. Habar n-am care e mai mare, dar dacă la Ayasofia ai o senzație de gol și de bântuit, Sultan Ahmed e una din cele mai prietenoase cu vizitatorii creștini moschee. Fetele se vor distra de broboadele albastre pe care le primesc la intrare și trebuie să le poarte.
Moscheea pe ArchNet, un site de arhitectură.
3. Bazilica cisternă. E mai degrabă o cisternă decât o bazilică – sau e o cisternă care a fost bazilică, dar acum vreo 1.500 de ani. Structura de coloane susține un rezervor în care încap vreo sută de mii de tone de apă. Acestea alimentau palatul imperial și, mai apoi, Topkapı. La nivelul de la care e făcută poza ajungi coborând peste 50 de trepte, iar vizita e bine venită pentru răcoarea pe care o găsești dacă vizitezi Istanbulul vara. Motiv pentru care ideea de a vinde mandarine și alte fructe pe un fel de tărăboanțe de aprozar nu ți se mai pare atât de bizară. Căutați niște capete de meduză cu susu-n jos, la baza coloanelor.
O poveste mai lungă și cu ceva inexactități.
4. Topkapı. Reședința sultanilor până pe la 1850, conține multe de văzut, de la palat și bucătărie, la expoziția de relicve, unde se găsesc mâna Sf. Ioan, sabia lui Ștefan cel Mare și cea a lui Mahomed. Zonele cu lalele sunt și ele ceva special, dar probabil cel mai interesant e Haremul, o construcție mai compozită și complicată decât orice sediu guvernamental contemporan. La Topkapı îți poți petrece cel puțin o jumătate de zi fără să te plictisești.
Palatul pe Istanbul.gov.tr.
5. Dolmabahçe. Merită văzut în aceeași zi cu Topkapı, fiindcă e ultima reședință a sultanilor, din secolul al XIX-lea și până la abolirea Imperiului Otoman. Eu le-am vizitat la câțiva ani distanță, dar simptomele de decădere sunt evidente, chiar dacă vorbim de o decădere opulentă. Dolmabahçe păstrează urmele trecerii lui Atatürk, fondatorul Turciei contemporane, care a guvernat de aici și a și murit în palat, în 1938. Terasele care dau către Cornul de Aur oferă o priveliște specială, dar trebuie să pândiți zilele când Dolmabahçe poate fi vizitat, fiindcă e mai mult închis decât deschis.
Tur 3D al Palatului.
View Pietrele Istanbului in a larger map
Ayasofya, Sultan Ahmed, Basilica Cisternă și Topkapı sunt grupate în Istanbulul vechi, zis și Sultanahmed. Ca să ajungi la Palatul Dolmabahçe, trebuie să treci Cornul de Aur, pe Podul Galatei. Există însă un tramvai care circulă foarte bine, exact dintr-un loc în altul, mult mai rapid decât taxiurile nu foarte scumpe, dar care se poticnesc rău în zona centrală. E recomandabil și dacă, posibil, veți sta în Ortakoy, Beyoglu sau Beșiktaș, cartiere aflate toate de aceeași parte a apei cu Dolmabahçe. Capătul de linie e într-un loc numit Kabataș, chiar lângă acesta din urmă. Asta e destinația pe care o puteți da și taxiului, dacă vreți să ajungeți repede de la Beșiktaș în centru, via tramvai.
Un city break de 4 stele, la Istanbul, în cel mai frumos cartier al Istanbulului, Sultanahmet, la hotelul Diva’s costă 259 de euro . Eşti chiar lângă poarta sultanului (Suleyman, nu altul)! Include două zile de cazare, cu mic dejun, avion şi taxe de aeroport. Pachetul ăsta poate fi cumpărat de aici şi este cu locuri limitate.
O altă variantă de city break este la legendarul hotel Pera Palace, la care trăgeau pasagerii trenului Orient Express, la finalul călătoriei lor. În camera 411 se spune că Agatha Christie a scris romanul Crima din Orient Express. La câteva camere distanţă, în camera în care a stat Greta Garbo, o cadă superbă cu picioare, evocă mireasma epocii trecute. Pachetul costă de la 560 de euro pentru două zile de cazare, cu mic dejun, avion şi taxe de aeroport. Pentru că e special făcut pentru voi, cititorii www.caia.ro, el poate fi comandat la hotel@paravion.ro şi la anamaria@caia.ro, iar numărul de pachete vândute este limitat.
Datele de călătorie sunt: 7-9 iunie 2013 şi 21-23 iunie.
Textul a fost scris de Iulian Comănescu.