Cum sa fii client de taxi in Bucuresti

IMG_2190Merg mult cu taxiul şi cred că taximetriştii sunt mai importanţi pentru percepţia pe care oamenii o au asupra oraşului cu pricina decât muzeele ori hotelurile. Am folosit taxiul de la Londra pân’ la Tokyo şi concluzia mea sinceră este că în Bucureşti dacă n-ai ştiinţă să fii client, te-ai fript. Aşadar, am compilat nişte condiţii pe care un cetăţean trebuie să le îndeplinească astfel încât să fie un client de taxi model şi de succes în capitala noastră.

1. Trebuie să ştii Bucureştiul în amănunt. Adică nu vrăjeli dintr-astea, ştiu unde este strada Târgu Neamţ din Drumul Taberei, dar nu ştiu unde este Aleea Vlăsiei. Când te urci în taxi trebuie să te transformi într-un GPS uman, altfel, bietul om de unde să ştie pe unde să meargă? Ultima dată când am luat taxiul, şchioapă fiind, m-am lăsat în voia şoferului, n-am fost vigilentă şi am fost lăsată la fix 500 de metri de adresă. Omul văzuse că merg greu şi n-a avut nici cea mai mică mustrare de conştiinţă să mă mintă. Felicitări, Taxi As, pentru personalul instruit.

2. Trebuie să ai o bună atitudine în faţa criticilor şi să ai conştiinţa faptului că stai într-un loc greşit. “Păi de unde să ştiu eu unde e numărul? Eu credeam că strada Italiană e alee, de unde să ştiu că e stradă? Îmi aduceam aminte că aici e numărul 80, nu 70.” Întotdeauna, oriunde ai sta, adresa ta are în ea ceva neconvenabil, care chinuie bieţii taximetrişti în ultimul hal şi-i face să întârzie 10 minute. Nu încerca să protestezi, eu am fost aspru certată şi mi s-a explicat că nu ştiu unde locuiesc.

3. Nu staţi cu capul în smartphone, nu visaţi cu ochii deschişi! Trebuie să vă uitaţi exact pe unde o ia taxiul, nu mă refer la ocolişuri pentru doi lei în plus, ci la direcţia complet opusă. Eu am pierdut un tren pentru că taximetristul care a venit să mă ducă la gară a luat-o fix în direcţia opusă. Când am scos eu capul din telefon, m-a luat cu leşin, dar era prea târziu.

4. Trebuie să aveţi tot timpul bani mărunţi la dumneavoastră. Nu tinichele, cu alea nu se plăteşte la taxi. Într-o seară, am întins 50 de lei unui om de la Speed şi mi i-a aruncat înapoi spunându-mi autoritar şi arătând către non-stop: “Du-te să schimbi!”. M-am conformat politicos, dar am îndrăznit să îi spun: “Sunteţi deosebit de amabil.”. Când m-am întors cu banii un potop de urlete s-a abătut asupra mea, culminând cu justificatul: “Cucoană, crezi că eşti la piaţă să iei rest de la mine?”. I-am lăsat bacşiş vreo cinci lei.

5. Dezvoltaţi-vă dragostea de adrenalină! Taximetriştii bucureşteni au dat toţi probă să facă cascadoriile din celebra serie de filme Taxi, numai că au picat-o şi-au rămas marcaţi. Trecut pe roşu, intrat pe contrasens, vorbit la telefon şi condus cu 80 la oră prin oraş cu un deget pe volan, astea sunt la ordinea zilei. Cea mai tare cursă am trăit-o prin 2003, când am mers pe trotuar între statuia Aviatorilor şi Piaţa Charles de Gaulle.

6. Dacă îţi duci copilul undeva cu taxiul, instruieşte-l că “morţii mă-tii de prost”, “du-te-n p….mă-tii” şi altele, sunt nişte expresii pe care dacă le pronunţă şi altcineva decât un taximetrist e lovit de cumplitul blestem al faraonului. Atitudinea corectă la potopul de înjurături este să zâmbeşti tâmp, altfel există riscul să primeşti chiar tu, client mimoză pudică, o rafală în faţă.

7. Comunicaţi telepatic înaintea cursei cu taximetristul, altfel încât să aflaţi dacă îi convine traseul. “Păi la ora asta mă duceţi în Drumul Taberei?”, “Mie nu îmi place să merg la Otopeni, chiar nu vreau să merg pentru că nu ştiu cât o să îmi lăsaţi”, “Pe aglomeraţia asta v-aţi găsit să mergeţi la Victoriei” şi un alt snop de replici vă întâmpină cu drăgălăşenie.

8. Fiţi misogini. Dacă nu sunteţi, prefăceţi-vă că sunteţi. “Vaca naibii”, “Pun pariu că proasta e femeie”, “Aş interzice carnetul pentru femei”, “De la ce prost a luat curva maşina asta” sunt însoţite de un “mă scuzaţi că sunteţi femeie, dar…”. Trebuie să înţelegem că femeile sunt nişte creaturi diabolice, care bântuie străzile doar ca să le facă taximetriştilor zile fripte. Cum Inchiziţia n-a reuşit să le ardă pe toate pe rug, ele s-au înmulţit necontrolat şi acum sunt gata să cucerească lumea.

9. Suprimaţi-vă neplăcerile sau alergiile. Dacă nu e o ţigară aprinsă, e un brăduţ de maşină cu miros toxic. Dacă nu e brăduţ, e o tonă de jeg. Dacă nu e jeg, e aftershave, dacă nu aia, nişte praf sigur găsiţi, păr de pisică ori duhoare de crocodil. Când atragi atenţia, ţi se răspunde, pe bună dreptate “nu poţi mulţumi pe toată lumea” ori “pretenţii aveţi de nu ştiu ce să mă mai fac cu ele”.

10. Fiţi pregătiţi să susţineţi discuţii lungi pe următoarele teme: existenţa lui Dumnezeu, rolul nostru pe lume, implicarea statului în viaţa cetăţenilor, România- leagăn al civilizaţiei europene, preţul carburanţilor, conspiraţiile evreieşti şi mai nou occidental-europene, campionatul de fotbal intern, mecanică, vaccinuri, alimente cancerigene, Arena Naţională, SRI, interceptări telefonice. În discuţiile despre politică fiţi întotdeauna de acord cu interlocutorul, altfel puteţi zbura din maşină.

11. Nu luaţi cu voi:  flori, animale, sacoşe, bagaje, genţi voluminoase, haine pe umeraş, torturi, instrumente muzicale sau articole sportive. Călătoria cu taxiul trebuie efectuată pe cât posibil singur, cu cel mult o gentuţă de umăr, altfel taximetristul devine anxios. Dacă e nevoie de portbagaj, îi produceţi un disconfort uriaş, pe care îl va deconta la dumneavoastră printr-un comportament cât mai ostil.

12. Trebuie să credeţi în “curent”, chestia aia misterioasă care te îmbolnăveşte de infecţii la măsele, otite, eczeme, meningite, migrene, depresie şi bineînţeles, cancer. Credinţa voastră vă va face să suportaţi mai bine căldura şi lipsa de aer în zilele toride de vară.

Se înţelege că nu toţi taximetriştii sunt aşa. Au fost oameni cu care am avut discuţii încântătoare, despre călătorii în Mongolia ori muzică clasică. Şoferi iscusiţi care m-au dus la destinaţie în timp record. Persoane pentru care am simţit prietenie. Băieţi tineri, isteţi, muncitori, civilizaţi, cu zâmbetul la ei, cărora le-am lăsat cu drag bacşiş. Am fost ajutată să car bagaje până în faţa uşii ori să găsesc locuri cu adresă incompletă. Mi s-a dat restul până la utimul bănuţ. Sunt mulţi de felul ăsta, foarte mulţi, care fac meseria asta grea şi care mi-au dat senzaţia că România poate fi o ţară normală.

Enhanced by Zemanta

Comments

  1. […]  Ana-Maria și Carmen ne dau […]

  2. […] 8. Să fii client de taxi în Bucureşti necesită cunoştinţe avansate din tot felul de domenii, nu-i treabă simplă, de-aia am făcut şi un ghid care a fost un real succes- “Cum să fii client de taxi în Bucureşti“. […]

  3. […] Cum sa fii client de taxi in Bucuresti. Şi e trist că ajungi în Bucureşti şi primul lucru de care te loveşti sunt jegurile de […]