În cele ce urmează e un fel de transmisiune în direct după, a semifinalei a doua de la concursul planetar Eurovision. Vorba TVR-ului din spot, Eurovison este viaţa ta. Am întâlnit oameni a căror viaţă chiar este, dacă sunteţi unul, să nu vă pună Baba Iaga să citiţi ce scrie mai jos!

* Suedezii ne arată un super-spectacol cu ştaif cu o trupă de muzică simfonică contemporană. Să faci glumiţe cu orchestre şi muzică contemporană la Eurovison, e ca şi cum ai dărui Tolstoi, Război şi pace, toate volumele, unor analfabeţi.

* Prezentatoarea e mascată în păun cu coada aurie. Te prinzi că nu e păun, că are breton.

* Având în vedere populatia Suediei şi numărul uriaş de spectatori din sală, suspectez că au importat aplaudaci din China.

* Letonii sunt de-ăia nebuni de fericire. A reintrat în modă lurexul, numai că la bărbaţi. Ţopăie, e confusing, par să poarte nişte drujbe poleite în chip de instrumente.

* San Marino nu e tocmai o ţară şi ce cântă doamna asta nu e tocmai o piesă. Hăuleală montană, cu durere de vintre. Ca să o supere şi mai tare, o filmează printr-o mare de steaguri greceşti. Chiar, San Marino are steag? Ştiu că are, vă rog să nu-mi răspundeţi la această întrebare.

* Macedoneanu cântă aceeaşi melodie pe care au mai cântat-o vreo 400 de concurenţi până acum. Pe scenă a apărut un tort umblător, cu cap şi microfon. Acum lasă şi produsele de patiserie să participe la concurs. Băiatul şi-a băgat capul în tort şi n-a păţit nimic.

* Ţara mea preferată e Azerbaidjan, moşia lui dictatorului Aliev, atât de popular azi în România. Cântăreţul e un fel de Robbie Williams de Baku şi s-a urcat pe-o masă să pară mai înalt. Alt motiv nu văd. Se vede că vine dintr-o dictatură, îşi ţine dansatorii cu capul în jos. Acum i-a băgat într-un cub de sticlă şi le dă cu fulgi roşii în cap. Kim Basinger de Baku e cu el pe scenă.

* Finlandeza şi-a pus copite roz şi coadă albă. E vreo obsesie scandinavă cu coada? Îmi place de ea, are versuri vesele, cu BDSM. Tropăie ca o soldată nord-coreeană excitată de vederea marelui lider.

* Maltezul e răcit, a prins o infecţie groaznică în spital (e doctor) şi nu mai poate cânta. Nu că nu şi-ar da silinţa. Măcar e vesel, n-are copite, orchestra nu face gălăgie, vreau să-l încununăm câştigător şi să mergem la culcare.

* E normal să vii dintr-o ţară celebră pentru castraveţi şi să cânţi “suntem campioni”. Bine că nu prea i se aude vocea bulgăroaicei. Cred că Gigi Becali va cumpăra drepturile piesei pentru victoriile zdrobitoare ale Stelei în faţa echipelor olandeze. Fac un fel de cotonogeală cu beţe fluorescente şi saltă ca la ora de sport, două-n stânga, două-n dreapta.

* O blondă cu mustaţă vrea să ne frângă inimile cântând în dulcea limbă islandeză. Parcă zice “I’m a big, big, girl, in a big, big world”. Mângâie încontinuu un urs polar invizibil, altfel nu-mi închipui de ce mişcă aşa mâinile. La final şi-a scuturat pletele.

* Tudor Gheorghe alcoolic, înconjurat de nişte ruigbişti care s-au îmbrăcat cu fustele nevestelor reprezintă ţara zeilor din Olimp. În Grecia normal că e free tot, inclusiv alcoolul. Na, Eurovisionul e despre mentalităţile europene.

* Publicul a auzit trei note cântate la pian şi a început să urle de fericire. Vreau să iau şi eu ce au luat ei. Doamna din Israel a avut o altă carieră înainte de aia de cântăreaţă, purta şi-acolo ochelari. Nu pot să spun care, mi-e ruşine că poate mă citeşte mama. Oricum, seamănă cu un cârnat polonez (de-ăla cu carne de porc, tabu, non-kosher). Şi cântă la fel.

* Armenii se numesc ca un business media de turism (Lonely Planet). Poartă cârpe la gât, ca nişte hipsteri preistorici. Ca solistul să poată suporta plictiseala piesei saltă, aşa, ca un om cu mâncărimi, din când în când. Le-aş confisca chitarele, pur şi simplu e viol muzical ce se aude. Le-au pus în décor un fel de spermatozoizi de foc. Adecvat.

* Ketmeşen, ce-o însemna? De unguri n-am ce râde, mă epuizează pur şi simplu, bâţa-bâţa şi cântat fals. Ketmeşen. Deprimaţi, băieţi cu blugişorii strânşi pe picioruşele lor grăsuţe.

* Amun feeling ca Eurovisionul e ca echipa de fotbal a Andorrei. Nimeni nu de profesie cântăreţ, toţi au meserii normale şi-au venit aici de propria plăcere.

* Au încurcat orchestraţia la norvegiancă, mă jur. Cântă pe negativul danezei. S-a îmbrăcat cu un corset şi şi-a uitat rochia. Ori e aia a israeliencei strâmtată şi vopsită. O piesă despre hrană şi mâncare, I feed you my love, obsesii mai curând demne de continentul negru.

* Albanezul cântă cu o şuviţă de păr în  gură. Celălalt cântă fără, s-a coafat ca doamnele casiere de la benzinăriile de la noi.

* Georgianul şi georgianca sunt de-ăia care când cântă se apleacă foarte mult în faţă, ai impresia că le vine rău. După aia, brusc, se lasă pe spate. Ea e îmbrăcată cu o copie turcească a unei rochii de-a reginei Elisabeta. Se cred în Titanic.

* Elveţia i-a scăpat pe-ăştia pe scenă, au plecat în Suedia pe şest. Prestaţia lor va lovi direct în francul elveţian şi pieţele bancare. Investitorii îşi retrag disperaţi banii! Elveţia şi-a dat arama pe faţă!

* Cezar, ce show, ce bărbat, ce accent în engleză, ce guler, ce piept gol, ce pene, ce microfon, ce cruce la gât, ce voce, ce piţigăială,  ce plastic roşu pe scenă, ce bărbaţi dezbrăcaţi, ce fustă, ce rochie, ce dantură cu dinţi suplimentari faţă de media la om, ce gel în păr, ce păr, ce frunte, ce nazalizări, ce saci de box roşii coborâţi din cer, ce zâmbet înţepenit, ce foc gata să-l pârlească, ce femeie vopsită cu vopsea metalică, ce cyborg, ce picioare lungi! Ne-au sabotat arbitrii.

* Ni se prezintă dovezi, printr-un montaj cu ediţii vechi, că Eurovisionul a fost penibil dintotdeauna. Cu cozi, coame, răgete.

* Mantra anului au fost bărbaţii cu bustul gol. Nimeni nu şi-a mai pus tricou. Adevărul că nu merită deranjul

* A luat Ouatu, gata, pot să-mi văd de viaţă în bună regulă! Felicitări legiunilor de fantome, vârcolaci şi vampiri care l-au făcut pe-al nostru să câştige. Rochia a avut rolul ei în victorie, la fel şi dinţii în exces.