Aflate la 33

portretAm împlinit 33. Pe unii i-am alergat prea repede, pe alţii i-am mers prea încet. Unii au fost grei ca nişte bolovani, alţii uşori ca fulgul. Pe unii mi-i amintesc în amănunt, alţii parcă nici n-au existat. Câte unul a fost dulce, câte altul parfumat, câte unul fără noimă, câte altul greu de înţeles. Au fost anii mei, primii treizeci şi trei.

Sunt curioasă ce mă aşteaptă anul ăsta, nu-i cer nimic special, nici un an nu mi-a dat ce-am cerut. Dar ce ştiu anul ăsta şi nu ştiam anul trecut şi s-ar putea să uit la anul, sunt următoarele chestii.

1. Lecţiile de viaţă nu există sau dacă există ele sunt nişte ieftinăciuni. Profeţii care le vând sunt nişte mincinoşi, iar cei care le cumpără nişte fraieri. Putem fi exemplu unii pentru ceilalţi, putem să ne inspirăm unii pe alţii, putem trăi întâmplări care să lase urme adânci în sufletul nostru. Putem împărtăşi asta cu graţie şi talent celorlalţi, dar scutiţi-mă, vă rog, de lecţii de viaţă.

2. Călătoriile nu ne fac mai înţelepţi. Ştiu un camion de idioţi cu acte în regulă care au dat ocol pământului de două ori. Prostul, că se uita la OTV ori se duce în Cambodgia, cam tot aia înţelege. Organismul lui nu se confruntă cu nici un stress, nici pe canapea, nici în ricşa care goneşte pe străzile din Phnom Penh. Pentru el lumea e un trofeu personal pe care îl transportă de ici colo sub formă de magneţi de frigider şi poze de arătat celorlalţi. Aşadar, călătoriile sunt nişte “suplimente” pentru oamenii deştepţi. Îi ajută să-şi depăşească fricile, să-şi lămurească neînţelegerile, să găsească în ei smerenie şi generozitate. Scot ce e mai bun şi ce e mai rău din noi, dar de umplut minţi şi suflete goale, asta mai greu.

3. Dumnezeu nu locuieşte undeva anume. Ar fi simplu jocul. Eu l-am pierdut de câteva ori pentru că îl căutam cu încăpăţânare, ba la Sfântul Mormânt, ba în moscheile lui Avraam din Urfa, ba sub chipul albastru a lui Krishna ori după zâmbetul seren al lui Buddha din Angkor. L-am căutat şi la mine-n casă şi la biserica din colţ şi el nu stătea locului, să-l prind eu de pulpana hainei şi să-l târăsc înspre mine.

4. România e o ţară dificilă. Nu e de ajuns să munceşti, să îţi vezi de treabă, să fii sclipitor, tenace, ziceţi cum vreţi. Ca să îi supravieţuieşti cu succes trebuie să te uiţi la impostori zâmbind, la imbecili cu detaşare, la fiii de lele cu seninătate. E un antrenament dur, de sportiv olimpic, care stimulează intens inteligenţa emoţională.

5. Politicienii zilelor noastre sunt (nu toţi) nişte hahalere. Oamenii cumsecade se ocupă de lucruri cumsecade, politica nu e printre ele. Numai că nu ei sunt sursa nefericirii noastre, nici a prostiei noastre, nici măcar a sărăciei noastre. Noi suntem angajatorii lor, dar ne comportăm ca nişte angajatori iresponsabili şi incompetenţi, prin urmare angajaţii noştri îşi bat joc.

6. Cei mai mulţi bani se fac cu “îmi place” şi “vreau”. Cei mai puţini cu “trebuie”. De asemenea, acum ştiu că după ce îi fac îi cheltuiesc tot pe ce “îmi place” şi “vreau” şi mai deloc pe ce “trebuie”.

7. Căinarea “săracilor” lumii, de către noi, “bogaţii” mă face să zâmbesc. Săracii lumii de azi mănâncă mai bine decât bogaţii. Priveliştea de la geamul (de fapt gaură în peretele de lemn) unui ţăran indonezian e de o sută de ori mai frumoasă decât aia de la fereastra mea. Copiii lui plâng mai puţin şi părinţii lui trăiesc mai mult şi cu mai puţine boli. Poate eu n-aş fi fericită în pielea lui, dar nici să mă împăunez cu standardul meu ridicat de viaţă nu face.

8. Prostul aciuat pe lângă tine îţi va suge tot sângele, e mai rău ca vampirii din Saga Amurg. Te va lăsa lat, mort şi te va îngropa şi asta nu-l va face nici pe el fericit. Scapă de prost, fereşte-te din calea lui. Dacă îi eşti şef dă-l afară, dacă îi eşti subordonat, dă-ţi silinţa să-l dai afară ori rupe-o tu la fugă. Îi vei face şi lui un bine, nu numai ţie. Oamenii se pot amesteca între ei oricum şi în orice poziţie, rase şi sexe şi caste şi religii, dar nu proşti cu deştepţi, pe bune.

9. Iubesc pentru că nu pot altfel, pentru că iubirea umple sufletul meu şi am nevoie de asta. Dar ăsta nu e, oricât mi-ar plăcea, un joc al reciprocităţii. Că primesc iubire în schimb e doar un bonus.

10. De evitat neapărat tot ce începe cu “adevărata”(ca în “adevărata plăcintă cu mere”) sau “autentica” (ca în “autentica experienţă grecească”) sau “tradiţionala” (ca în “tradiţionala sărbătoare”). Nimic mai fals decât toate cele menţionate.

 

 

 

 

Enhanced by Zemanta