Jurnal indian aproape live (3)

photo(26)   Acasă la Ayurveda

Aceasta este povestea adevărată, secundă cu secundă şi minut cu minut, a unei călătorii pusă la cale de 1001 Adventures în sudul Indiei, în frumosul stat Kerala. Fără modestie, locuitorii de aici îi spun “ţara lui Dumnezeu însuşi”. Şi până la urmă, ce atâta modestie? Episodul 1 e aici şi episodul 2, aici

– Dacă mor, aş vrea să fiu îngropată aici! a spus zâmbind doamna Eleanor Knight, în timp ce se plimba prin pădurea tropicală bubuind de viaţă a munţilor Ghaţi de Vest. Şi ce zeu ticălos i-o fi auzit vorba proastă, că Eleanor, tinerică şi aventuroasă, venită din Anglia alături de soţ cu treburi misionare, în două zile a murit de holeră. Era în 1894, pe final de secol, când i-au săpat groapa pe-un deal înăltuţ de unde vezi Munnar-ul ca-n palmă.

IMG_5989După câţiva ani i-au făcut şi-o biserică de piatră lângă mormânt şi după încă 100 am trecut şi noi pe-acolo într-o după-amiază, în drum spre o experienţă profund indiană: masajul ayurvedic.

Ayurveda e treabă serioasă şi foarte veche. Ea nu constă în vindecări pe bază de şmacuri şi prafuri, scuipat în tăciuni şi altele asemenea, ci e un sistem de terapii inventate pe subcontinent. La început de secol 19, un medic din Marea Britanie a stat 20 de ani în India ca să înveţe cum să facă operaţia de rinoplastie şi alte intervenţii chirurgicale de care Europa habar nu avea. S-a întors în ţara lui inclusiv cu instrumentar medical. Aşa că am aşteptat cu înfrigurare întâlnirea magică, la ceas de seară, cu copleşitoarea ştiinţă indiană despre corpul uman.

IMG_6050Mai întâi alegi ce masaj vrei. Personalul te împinge politicos către cele mai scumpe şi complete variante. Nimic din tine nu va rămâne nemasat, cu siguranţă, la banii ăştia şi la durata asta, e totuşi mai bine de o oră şi jumătate. Apoi ţi se înmânează festiv o sticlă de doi litri plină cu ulei. Te mişti pe culoare, e răcoare şi umed şi linişte. Nişte fete ca nişte păsărele ne întâmpină pe rând, sunt maseuzele noastre. Ajungem într-o cameră cu-n pat ciudat şi o instalaţie şi mai ciudată, oale şi reşouri, chiuvetă şi o chestie ca o cuşcă. Fata care mă însoţeşte mă mângâie pe mâini, e toată un zâmbet şi-o bunăvoinţă. Mă roagă să mă dezbrac. De tot. De tot? Da, de tot. Mă aşează pe un scaun şi mă piaptănă încetişor. Fredonează un cântec. Mă simt bizar, îmi umple părul de ulei, mă piaptănă din nou. Deodată, căpăţâna mea devine un fel de instrument de percuţie pe care fata asta frumoasă şi tânără bate un ritm alert. Mă loveşte cu degetele, apoi cu palmele, apoi cu pumnii strânşi peste cap. E foarte plăcut, nu mă doare, mă încălzesc uşor şi îmi vine să torc ca o pisică. Din afară scena ar fi de un hilar absolut: o femeie dezbrăcată stă pe un scaun în vreme ce o altă femeie, îmbrăcată într-un sari, îi cară pumni în cap. Dar gata, fata îmi face semn să mă întind pe masa de masaj, cu mâinile şi picioarele răsfirate. Adio pudoare şi intimitate şi educaţie privind goliciunea şi ruşine, aţi zburat toate din mine chiar în acest moment în care fata asta toarnă pe mine o cană de ulei cald şi din vârful degetelor de la picioare până în vârful celor de la mâini, trecând prin toate pliurile şi cotloanele corpului, îl întinde. Face mişcări puţine, dar ample, ca şi cum ar cerne făină cu o sită uriaşă. E un balet complicat şi cum stau eu pe burtă înnecată în ulei, mi-o închipui că e uriaşă, că are palmele cât frunzele de palmieri şi doar aşa poate să mă cuprindă dintr-un singur gest.

Decid să mă prefac că sunt o suedeză fără complexe crescută pe plajele de nudişti de la Marea Nordului, atunci când maseuza îmi spune să mă întorc. Urmează acelaşi asalt uleios asupra corpului meu, fata asta plăpândă are mâinile ca şenilele unui tanc, trec peste mine fără să lase nimic neatins şi neapăsat, cercuri, cercuri, ulei mult, şi mai mult, alunecos, încep să visez. Îmi acoperă ochii cu o bucată de pânză. De deasupra mea, din dreapta în stânga şi din stânga în dreapta, legănat, un fir de ulei parfumat şi foarte cald mi se scurge pe frunte. Sirodhara se numeşte procedeul, iar lichidul ar trebui să curgă direct peste cel de-al treilea ochi (pentru cine-l are). 

Uleiul s-a oprit din curs. Indianca-mi stoarce părul şi mi-l piaptănă din nou. Mă şterge atentă cu un prosop şi mă trage de mână până la sauna verticală care arată ca o cuşcă, cuptor, înfiorător. Stau acolo cuminte, cu capul afară, mă simt alunecoasă ca un peşte, numai la corp. Mintea-mi stă cuminte. Gata, ies din cuptor, merg atentă ca pisica, mă îmbrac. Am o claie de păr îmbibată în ulei şi-un corp strălucitor, ca la concursurile de culturism. Mă îmbrăţişez cu maseuza, cu multă tandreţe, în amintirea tuturor limitelor de spaţiu personal pe care le-am călcat noi în picioare la această şedinţă de masaj. Îmi vine să sar în sus de energie. Încă 10 oameni (suntem 11 de toţi în grup) ies pe rând de la masaj. Pentru cei mai mulţi a fost bizar. Povestim şi râdem mult. Ne grăbim să ne spălăm, să redevenim europenii neunsuroşi care-am fost înainte de a încerca străvechile tehnici indiene. IMG_5828Suntem în casa natală a Ayurvedei, pe cărarea care duce înspre casele în care dormim călcăm pe plante vindecătoare şi habar nu avem. Dormim în acestă noapte somnul adânc şi fără vise pe care-l provoacă ayurvedicul Sirodhara.

P.S. După patru şamponări cu un şampon Vichy, părul meu părea încă înmuiat într-o cratiţă cu grăsime. După încă patru şamponări cu un Head&Shoulders a început să semene cu ceva decent, care nu necesita acoperire cu un batic.

Notă: Aventura din Kerala a fost concepută de 1001 Adventures. Pentru tururi similare îmi puteţi scrie mie la adresa anamaria[at]caia.ro sau peter.schmidts[at]1001adventures.ro.

 

 

Enhanced by Zemanta

Comments

  1. […] Citiţi şi episodul 1, episodul 2, episodul 3.  […]

  2. […] şi episodul 1, episodul 2, episodul 3, episodul […]