Archive for April, 2013

De ce imnul statiunii Mamaia e complet penibil

Radu Mazăre, primar de Constanţa, s-a afişat la emisiunea Happy Hour într-un costumaş mulat, însoţit de nelipsitul stol de fotomodele, să lanseze imnul staţiunii Mamaia. O idee minunată, de altfel, pentru că brandingul sonor e o chestie puternică, de care se ajută mărci importante (cum ar fi lumea fără sunetul de deschidere de la Windows sau cât de anonime ar fi fost farmaciile Catena fără finalul absolut molipsitor şi tâmp, totodată, cu Farmaciaaaa inimiii, Catenaaaa). M-aş fi aşteptat ca rezultatul să fie un fel de New York, New York pentru New York, Read more…

Vietnamul mananca (4)

IMG_1427Până şi morţilor li se dă de mâncare în Vietnam. Viii mănâncă ciuciţi, pe nişte scăunele minuscule, la nişte mese minuscule, pe marginea drumului, porţii imense în care se ascund animale domestice şi sălbatice, lighioane imposibile şi vietăţi legendare. Îndrăzneşte, străinule, să deschizi fălcile, pentru că atunci ţi se va deschide raiul ascuns al unei bucătării fără de tabu. În primul episod am văzut câini la proţap. În episodul 2 ouă cu puiul în ele. Read more…

Vietnamul mananca (3)

IMG_1410Până şi morţilor li se dă de mâncare în Vietnam. Viii mănâncă ciuciţi, pe nişte scăunele minuscule, la nişte mese minuscule, pe marginea drumului, porţii imense în care se ascund animale domestice şi sălbatice, lighioane imposibile şi vietăţi legendare. Îndrăzneşte, străinule, să deschizi fălcile, pentru că atunci ţi se va deschide raiul ascuns al unei bucătării fără de tabu. Read more…

Vietnamul mananca (2)

IMG_0640Până şi morţilor li se dă de mâncare în Vietnam. Viii mănâncă ciuciţi, pe nişte scăunele minuscule, la nişte mese minuscule, pe marginea drumului, porţii imense în care se ascund animale domestice şi sălbatice, lighioane imposibile şi vietăţi legendare. Îndrăzneşte, străinule, să deschizi fălcile, pentru că atunci ţi se va deschide raiul ascuns al unei bucătării fără de tabu. Read more…

Vietnamul mananca (1)

v1Până şi morţilor li se dă de mâncare în Vietnam. Viii mănâncă ciuciţi, pe nişte scăunele minuscule, la nişte mese minuscule, pe marginea drumului, porţii imense în care se ascund animale domestice şi sălbatice, lighioane imposibile şi vietăţi legendare. Îndrăzneşte, străinule, să deschizi fălcile, pentru că atunci ţi se va deschide raiul ascuns al unei bucătării fără de tabu. Acesta este primul, din patru episoade despre raiul culinar din Vietnam. Read more…

Vacanta asta te faci pierdut (1)

IMG_0529Gata, nu mai e la modă să dai sfântul check-in la Otopeni, ca să vuiască Facebook-ul că ai ieşit din ţară, iar apoi să îngreunezi funcţionarea Instagramului cu puzderia ta de poze de la plajă, de la Paris sau de pe pârtia din Austria, cu care îţi hrăneşti simultan orgoliul şi prietenii rămaşi în România. Read more…

Oracol de calator: Adina Popescu

albatrosAm făcut un chestionar pe care vă rog să îl completaţi şi voi, dacă vă amuză. E ca un oracol, numai că nu e despre cine cu cine se pupă, ci cine cu cine călătoreşte şi lucruri de felul ăsta. Eu îl tot dau prietenilor mei călători înverşunaţi. Primul care l-a completat a fost Răzvan Marc. Au urmat Petre Fumuru şi alţi călători. Astăzi cu răspunsuri vine Adina Popescu, pe care o găsiţi şi citiţi în Dilema, atunci când nu face filme documentare, de pildă. Pe Adina o ştiu de câţiva ani şi după cum scrie fermecător, aşa şi vorbeşte. Read more…

GUEST POST: Despre nume

Prietenul meu Răzvan Marc, prezentatorul de la Bazar şi şeful biroului nostru de turism de la Londra, mi-a scris o scrisoare după târgul de carte din capitala britanică. Acolo a moderat un panel despre România, cu scriitori pe care i-a interesat ţărişoara noastră. Despre România văzută dinlăuntru şi dinafară, despre cum o putem vinde şi n-o vindem, mai jos.

Ana-Maria,targul de carte

Eu vreau să facem un film despre România. Pentru români şi pentru străini, dar în principal pentru români. Read more…

GUEST POST: Orase, ingeri, draci

L-am rugat pe Iulian Comănescu să povestească despre îngerii şi demonii pe care îi caută el cu aparatul foto prin diverse oraşe. A scris mai jos povestea lor.

Spuneți-mi rasist, mărginit sau cum vreți voi, dar îmi plac poveștile realiste, cu cap și coadă, care se întâmplă în prezent sau un viitor/trecut care are de-a face cu prezentul și în care are un rol important un bărbat alb, occidental, matur. Read more…

Calatoresti?

curte“Şi pe unde mai plecaţi?” “Unde vă faceţi concediul? ” “Aţi fost în Thailanda?” De neconceput aproape să răspunzi “nicăieri”, “acasă”, “nu”. E o presiune din ce în ce mai mare să fii umblat, Read more…