James Bond călătoreşte de la Londra la Dubai, de la Dubai la Tokyo şi de la Tokyo în Singapore. Face jumătate de lume în speranţa de a o găsi pe iubita lui japoneză, culegătoarea de perle, Kissy Suzuki. Aventurile lui de până acum sunt aici. Cu un tren luxos, ajunge în capitala Thailandei. Exerciţiul de imaginaţie l-am făcut pentru Esquire, ediţia cu Bond.
Bangkok. Tentaţii de mătase
După trei zile în tren, l-a izbit aerul toxic al Bangkok-ului. Autostrăzile suspendate l-au făcut iniţial să creadă că a greşit oraşul. Dispăruseră cartierele de case cu un etaj, pătrăţoase, care se înşirau pe canale. Unde erau oare bărcile de lemn şi lecticile? A dat o tură curioasă prin Patpong, paradisul Go-go barurilor. Era zi şi aproape pustiu. A mers pe jos până la casa legendarului Jim Thompson, regele mătăsii din Asia.
O grădină tropicală înconjură cele şase case tradiţionale, de lemn, cu parter deschis şi etaj, puse cap la cap cât să facă o vilă demnă de un rege. Lângă havuzurile din curte, statuete religioase mai vechi de 1000 de ani, stau liniştite. Bond a intrat în sufragerie şi s-a aşezat pe divanul tapiţat cu mătase brodată. Aici oraşul se aude doar cât să nu uiţi de el. A trecut din sufragerie printr-o cameră cu birou, şi-a ajuns în dormitor. Nu-l cunoscuse personal pe Jim Thompson, dar îi ştia cazul din dosarele de la MI 6. În anii ‘60 dispăruse în jungla malaeziană, fără urmă, într-o după-amiază. L-au căutat sute de poliţişti şi nu l-au găsit. Nici un oscior, nimic. La MI 6 se spunea că Jim vindea mătase din pasiune şi droguri pentru bani. Şi că nu jungla l-a omorât, ci regii opiumului din Triunghiul de Aur.
În casă s-a auzit ceva. Bond a tresărit şi s-a strecurat înspre locul din care venea zgomotul. A intrat într-o cameră mică şi a văzut o tânără care aştepta. Când l-a văzut a zâmbit, cu zâmbetul fals al păpuşilor de porţelan scump din Asia. Semăna cu frumoasa Kissy? Poate, dar nu era ea, aşa că îl interesa mai puţin.
Bangkokul ştie exact cât de bătrân eşti, câtă vlagă mai ai, cât de singur te simţi şi câtă dorinţe te stăpânesc. Dintre toate oraşele din lume el ştie cel mai bine să îţi întindă pe o tavă promisiunea plăcerii, ca un anestezic care te separă de viaţa ta, te îndepărtează de moartea ta. Nu de o fată avea nevoie Bond, fie ea şi thailandeză, ci de tinereţe. Şi nu de tinereţea unei fete, ci de tinereţea lui. Ultima dată când a ajuns în Bangkok îşi începuse călătoria din Beirut, unde îi căzuse cu tronc Saida, dansatoarea din buric.
Beirut. Viitorul se oglideşte în trecut
Înotătorii se aruncau în Mediterană de pe Stâncile Porumbeilor. Femeile voluptoase, cu părul lung şi sâni mari, se amestecau pe Cornişă (faleza din Beirut) cu cele îmbrăcate în negru din cap până în picioare. Bond s-a urcat într-un taxi şi a ieşit din oraş. Satele de pescari, asemenea celor din sudul Franţei, se înşirau pe marginea autostrăzii. A ajuns în Byblos, oraşul fenician, şi s-a învârtit prin templul lui Adonis, zeul tânăr şi frumos al fertilităţii. A trecut prin muzeul cu obiecte erotice antice a vestitului Pepe Abed, inventatorul petrecerilor de plajă, despre care se spune că a trăit şi iubit până la peste 100 de ani şi s-a aşezat în restaurantul pescăresc cocoţat pe o stâncă deasupra mării. O cititoare în cafea s-a aşezat lângă el la masă.
– Viitorul se oglindeşte în trecut, i-a zis femeia. Vrei să ţi-l citesc?
– Da, a răspuns Bond.