Să tot fie vreun an de când am citit pe site-ul de călătorii al lui Brăduţ Florescu, chiar aici, ultimul episod al unei poveşti de la Osho de-acasă, scrisă de un cineva pe nume Sega. M-am tot întrebat de unde naiba l-a scos Brăduţ pe tipul ăsta care scria româneşte, cum să spun, aproape americăneşte, adică palpitant şi interesant şi clar şi răspicat. Era, de fapt, ultimul episod pe net, pentru că omul a continuat şi-a scos o carte cu multe pagini la Humanitas, vara trecută. Am cumpărat-o chiar în prima ei oră pe piaţă, la târgul de carte, nici nu ajunsese pe rafturi, era pe jos în nişte pachete. Am citit ce rămăsese necitit din “Namaste. Un roman de aventuri spirituale în India”  în ziua cu pricina, pentru că asta e frumos la Sega, îl citeşti atunci, până la capăt, nu-i nimic de amânat.

Sega termină astăzi volumul al doilea, “Namaste. Un roman de aventuri spirituale în Nepal“. Când îl va termina mi-l va trimite şi mie. Când îl voi primi, îl voi citi. Atunci, nu mai târziu, pentru că sunt mare amatoare de aventuri spirituale şi pentru că miercuri, la ora 19, la librăria Humanitas de pe Calea Victoriei (Kretzulescu) trebuie să vorbesc despre Nepal şi Sega şi Nepalul lui Sega.

Vă aştept şi pe voi acolo, să-l vedeţi pe autor citind din noua carte, să povestim despre cum e să călătoreşti spiritual şi mai puţin spiritual prin Nepal, India şi pe unde v-o mai interesa şi pe voi.