Prima dată am văzut Roma în 2000. Aveam 20 de ani, vreo 20 de dolari în buzunar, trebuia să muncesc 20 de ore pe zi. Am ajuns acolo după două zile de mers cu autocarul, trimisă de TVR să filmez Jubileul tinerilor, o grozavă celebrare catolică la care urma să participe şi papa Ioan Paul al II-lea. Cifrele oficiale spuneau că în oraş veniseră două milioane de tineri, dar cele neoficiale spuneau că de fapt au venit trei. De atunci am mai ajuns de două ori la Roma, dar e un oraş care merită văzut de două sute de ori. Neapărat în doi.

Prima zi- Cele sfinte

• E cumsecade să le vedeţi mai întâi pe cele sfinte, pentru că la câte tentaţii are Roma, există o bună şansă să vă întoarceţi acasă fără să vă fi mirat în faţa gloriei Bisericii Catolice. Despre asta e gigantica San Pietro, catedrala papilor şi buricul lumii creştine occidentale. Nu vă descurajaţi de cozile veşnice de la porţi, totul merge foarte repede. Când ajungeţi în faţa basilicii, căscaţi ochii pe sus, să vedeţi roată împrejur statui şi ornamente şi o fărâmă din cerul mai mereu albastru al Romei. Sunteţi în inima unui imperiu. Spiritual. În stânga, lângă intrare, e frumoasa Pieta a lui Michelangelo, acea variantă în care apare doar Maica care-şi ţine Fiul în braţe.
• După ce vă învârtiţi prin cea mai somptuoasă catedrală pe care am văzut-o vreodată, coborâţi la subsol, pentru a vedea/ruga la mormântul Sfântului Apostol Petru. După numărul de oameni buluciţi veţi recunoaşte şi cripta ultimului papă. Dacă cumva în timpul liber fantazaţi despre conspiraţii universale, fenomene paranormale, Sfântul Graal şi alte de-astea, atmosfera de aici vă va declanşa cu siguranţă o criză.
• A treia oprire în Vatican este la muzeul micului stat, acolo unde se poate admira şi celebra Capelă Sixtină. Fără rezervare făcută din timp aveţi şanse mici să intraţi, este numai pentru prevăzători. Nu faceţi ce fac toţi japonezii, că ei săracii au o săptămână de concediu pe an. Adică nu alergaţi ca nebunii pe lângă tone de opere ale antichităţii, chintale de Rafaelo şi alţi renascentişti, doar pentru a vă zgâi la Dumnezeu care îi întinde mâna lui Adam pe Capela pictată de Michelangelo. Luaţi-o încet.
• Ca să mâncaţi ceva decent la un preţ de oameni, nu de înalţi prelaţi catolici, trebuie să mergeţi pe jos cel puţin vreo 15 minute de la intrarea în San Pietro. Nu prea contează direcţia, oriunde veţi găsi o pizzerie decentă.
• Pentru cei grăbiţi şi foarte grăbiţi, care vor alerga maratonul prin San Pietro şi Muzeele Vaticanului, după-amiaza se poate folosi pentru vizitarea Castelului Sant’Angelo, la origine mormânt pentru împăratul roman Hadrian. Printre îngeri veţi trece pe podul care conduce la castelul propriu-zis. E locul ideal pentru firile conspiraţioniste, nici măcar Dan Brown nu l-a iertat (pe castel) şi l-a pus în nepreţuitele lui opere. Dacă nu apucaţi să intraţi în muzeu, cel puţin învârtiţi-vă pe lângă şi admiraţi minunăţia de clădire circulară care, odată, era cea mai înaltă clădire a capitalei de imperiu.
• Seara, în bunul spirit ecumenic al vremurilor noastre, daţi o tură prin absolut fermecătorul cartier evreiesc din Roma şi prăbuşiţi-vă într-un restaurant (kosher sau nu) pentru o cină care să vă pregătească de alergătura de a doua zi.

A doua zi- Roma antică

• Aş da oricând toate fântânile Romei, lângă care stau turiştii ca ciorile, pentru minunea Via Appia Antica, un fragment din autostrada antică executată de romani. Închipuiţi-vă un drum pietruit de acum 2300 şi ceva de ani, cu chiparoşi şi pini de o parte şi de alta a lui, într-o linişte supranaturală, departe de centrul supra-aglomerat al oraşului. Şi ce e mai spectaculos nu e deasupra pământului, ci sub pământ, pentru că aici sunt nişte imense necropole creştine. Catacombele Sf Calist şi ale Sf Sebastian însumează zeci de kilometri de galerii subterane. Papi şi martiri ori creştini ai primelor secole se odihnesc aici. În aceste oraşe subterane ale morţilor nu te plimbi de capul tău, ci cu nişte ghizi simpatici şi bine informaţi, dintr-ăia care îşi fac toţi banii.
• La întoarcerea în oraş puteţi bifa Colosseum-ul, acel teatru antic în care 50 de mii de oameni puteau privi măcel în direct. Era un spectacol brutal ca un film de acţiune din zilele noastre, doar că sângele era perfect real. Vis-a-vis de Colosseum sunt multe restaurante mici, care pentru un preţ umflat de poziţia lor grozavă, or să vă hrănească relativ bine cu paste, pizza, salate şi fripturi.
• Bifaţi şi Forurile Romane, dar propunerea mea e să nu le vedeţi de jos, ci de sus, din clădirea primăriei, care e vizitabilă şi conţine şi ea, o cantitate oarecare de vestigii romane. Cu o şpagă la portar puteţi ajunge pe acoperiş de unde se văd urmele imperiului. Şi, după noroc, un apus de soare de poveste.

• Seara este absolut obligatoriu să o petreceţi în Campo de Fiori, cartierul de dezmăţ al Romei. Găsiţi aici mâncare, băutură, droguri, prostituate, petreceri deocheate, baruri demente, cititoare în globul de cristal şi clarvăzătoare cu cărţile de tarot în mână. Găsiţi un wine bar şi începeţi să învăţaţi arta vinurilor italiene cu nişte bunătăţi toscane. De-aici încolo, dacă beţi îndeajuns, vă veţi descurca singuri.

A treia zi- Roma frumoasă

• Campo de Fiori din nou. Fie că aţi ajuns sau n-aţi ajuns la hotel, treziţi-vă la viaţă cu frumoasele clădiri ale cartierului şi cu pieţele pitoreşti de legume, flori şi mai ales produse culinare. Degustaţi cu încredere, din tarabă în tarabă, pentru că la final o să înţelegeţi de ce restaurantele italieneşti sunt pretutindeni în lumea asta.
• Nu pierdeţi toată dimineaţa în alinturi culinare, daţi şi-o tură prin Piazza del Popolo, căscaţi gura la Obeliscul Egiptean, urcaţi treptele să o vedeţi de sus, amestecaţi-vă printre turişti şi localnici, respiraţi adânc şi fugiţi până la Piazza di Spagna. N-aş putea să vă explic exact de ce (în afară de cumpărături pe Corso, pentru călătorii cu carduri gold pline), dar e în zonă şi e atât de populară, încât nu se cade să o rataţi.
• Desigur, La Dolce Vita, filmul lui Fellini şi orice vedere cu Roma ne obligă să trecem pe la Fontana di Trevi. E frumoasă şi ziua şi noaptea, e plină de turişti non-stop şi aşteaptă de la noi un bănuţ ofrandă ca să ne permită să ne mai întoarcem în oraşul ei.
• E momentul să vă abateţi de la drumul bătut de abolut toţi călătorii la Roma şi să ajungeţi la Cimitirul Acatolic, unde îşi dorm somnul de veci, printre alţii, Keats şi Shelly, poeţii, ori fiul lui Goethe. Monumentele funerare sunt minunate, la fel şi o ciudată piramidă din apropiere, mormântul unui tip că     ruia îi plăceau egiptenii (erau la modă), care datează din secolul întâi înainte de Hristos.
• Seara puteţi merge înspre zona antică a oraşului ca să luaţi cina la restaurantul Cecillia Metella, care pe lângă mâncare bună şi vinuri excelente are şi o grădină fabuloasă. Pregătiţi-vă să plătiţi în jur de 200 de euro, un banchet pentru două persoane (că cină nu se poate numi) cu vinuri de la foarte bune în sus.