Talentul secret al emisiunii Romanii au talent

Românii_au_talent_logoCea de-a doua ediţie Românii au talent a făcut 29,5 puncte de rating pe naţional. Prima ediţie a făcut numai 27,9. Probabil că sunt aproape de recordurile absolute de la apariţia people meter-urilor în România şi recorduri care contrazic brutal teza mediocră “gunoiul vinde”. De altfel, Got Talent este un format internaţional care în 2012 a fost cel mai de succes la nivel mondial. În plină eră de talent show-uri, această emisiune a reuşit să se desprindă din pluton, extinzându-se rapid în aproape întreaga lume. Aşadar, la acest capitol, românii se înscriu într-un trend modial.

Sigur, vorbim de divertisment popular, nu de Immanuel Kant explicat publicului sau educaţie ştiinţifică pentru mase, dar Românii au talent este printre acele rare emisiuni de pe televiziunile din România, care are întruneşte simultan două caracteristici: nu e toxic şi face audienţă.

Dar care e şmecheria lui, talentul acela secret care-l face să bată recorduri? Am adunat câteva posibile motive.

  • Românii au talent rezolvă frustrări puternice. Însăşi ideea de a căuta talentul acolo unde nimeni nu se aşteaptă ca el să existe este o poveste pozitivă, profund aspiraţională. În America, talentul e căutat şi de părinţi şi de profesori şi de consilierii vocaţionali. Societatea e admirativă la nivel micro faţă de talentele oamenilor, se străduieşte să le valorifice. În România, să ai talent n-a fost o mare şmecherie niciodată. Te pricepi la pictură? Foarte bine, mamă, fă-te inginer, că talentul nu ţine de foame. Ştii să scrii poveşti? Gigele, învaţă comentariile pe de rost pentru bac, că altfel te mănâncă nota doi, n-are nimeni nevoie de aiurelile tale. O societate în care deşteptul şi talentatul clasei ajunge să câştige după terminarea facultăţii mai puţin decât analfabetul şcolii are nevoie de acest spectacol care să-i arate că talentul, priceperea, uneori munca sunt bune de ceva. Fie şi numai la televizor şi fie numai şi la acest nivel superficial.
  • Românii au talent nu este agresiv. Sigur, vin oameni care se fac de râs acolo, iar Mihai Petre, juratul care joacă rolul lui Simon Cowell (prin urmare trebuie să o facă pe durul) este incapabil de ironie fină. Totuşi, producătorii au găsit o bună modalitate de a contrabalansa prestaţiile juratului, punându-i pe cei doi prezentatori să îl ia în balon pe dansator. Altfel, oamenii care apar acolo pe scenă, au, n-au talent, pleacă rareori jumuliţi în buna tradiţie a televiziunilor româneşti care vor ajunge în curând să-şi bată în direct invitaţii ori să-i împroaşte cu noroi fizic în încercarea disperată de a obţine audienţă.
  • Românii au talent nu este arogant. Pro Tv şi lumea lui a suferit dintotdeauna de o bună doză de aroganţă, de şmecherie, pe care nu s-a sfiit să o afişeze. Cum tot spaţiul public este în momentul de faţă plin ochi de indivizi care se dau rotunzi, de la politicieni la prostituate şi de la autointitulaţi lideri de audienţă care fac 2 puncte de rating maximum până la specialişti în tot şi orice, aroganţa arată cel mult că eşti cam puţin la minte şi la spirit. Pro Tv s-a scuturat zdravăn de vechea meteahnă, pentru că în mare parte, dincolo de prestaţiile celor de pe scenă, mare parte din show e făcut din zâmbetele sincere ale juraţilor, comentariilor admirative ale prezentatorilor şi aplauzele pline de sentimentul de “jos pălăria” ale publicului spectator. E acel “bravo”, “îmi place de tine”, “eşti foarte tare, frate” care la emisiunea asta se spune tare şi răspicat şi care ne lipseşte mult.
  • Românii au talent arată o Românie care iubeşte ceva. E o ţară mai normală decât cea adevărată. E una în care paznicul se întoarce acasă şi cântă la chitară, muncitorul din fabrică a învăţat arte marţiale, un puşti în loc să fumeze etnobotanice face break dance. Indiferent cât de bine sau de rău evoluează oamenii pe scenă, România aceasta nu stă lipită de OTV şi RTV, nu înjură printre dinţi politicienii, nu se îmbată şi nu-şi pocneşte nevasta şi copiii. Are preocupări normale, care o fac fericită şi confortabilă cu ea însăşi.
  • Românii au talent ne umflă muşchiul mândriei naţionale. E un muşchi aproape atrofiat, care se antrenează de obicei numai cu rahaturi naţionaliste şi şovine. Emisiunea asta e printre puţinele produse media care spune despre noi că suntem nişte oameni care am putea râde, ne-am putea distra normal, că avem preocupări omeneşti, că nu suntem o naţie de monştri, de sărăntoci, neamuri proaste, idioţi fără nici un fel de scăpare.
  • Românii au talent este un program tv foarte bine produs. Televiziunea, fotbalul şi politica se fac cel mai uşor de pe canapea ori de la o masă de bar cu o bere în faţă. Got Talent este un format complex, pe care Pro Tv l-a executat impecabil de la început. E ritmat, are o durată normală, un echilibru bun de momente hilare şi sublime. Juriul a fost perfect antrenat pentru acest job şi bănuiesc că a fost un efort susţinut din partea tuturor să îi facă să funcţioneze la standardele astea pe Andra sau pe Mihai Petre. Moisescu pare să-şi fi găsit rolul carierei lui şi îl joacă, se vede, cu maximum de responsabilitate. Prezentatorii sunt cei mai buni şi proaspeţi din România la ora actuală, o combinaţie care s-a rafinat în timp şi care funcţionează bine. Bartoş e infinit mai fals şi nesărat la Vocea României fără Smiley. Momentele lor sunt atent produse şi scriptate, cu happeninguri şi scriitură bună, astfel încât, uneori, atipic pentru acest gen de emisiuni, mută atenţia de la spectacol spre ei. O notă specială pentru styling, excelent, ca în aproape toate emisiunile Pro, semnat de cel mai bun om de meserie din piaţa de tv, Szanto Eniko.
  • Românii au talent este un format mai generos. Spre deosebire de X Factor ori Vocea României,  el nu are constrâgeri de domeniu. Cele două mega-formate se referă exclusiv la muzică şi exclusiv la muzica pop/rock/hip-hop contemporană. În SUA şi Anglia, stau foarte bine în ratinguri, dar acestea sunt ţări cu o industrie muzicală fabuloasă, care integrează apoi câştigătorii emisiunilor în sistemul ei de staruri. La noi, industria muzicală e aproape inexistentă, aşa că nu poate furniza nici un fel de susţinere pentru talent show-uri. Din pricina asta şi publicul e mai puţin interesat de cântăreţi şi muzica lor. În plus, limitarea la un domeniu presupune o “profesionalizare” a concurenţilor pe parcursul emisiunii şi asta duce la o luptă, deseori acerbă pentru a câştiga.

 

 

Enhanced by Zemanta