Trop-trop, se aud mergând măgăruşii pe drumurile întunecoase şi înguste ale bazarului din Mardin, Turcia. E un oraş pe un munte. În zare, pe câmpiile fostei Mesopotamii, se văd Irakul şi Siria. Pe o stradă se fac şei de cai, pe alta papuci de lemn pentru moschee. Argintarii au colţul lor şi visează la vechi legende despre fiinţe jumătate femeie, jumătate şarpe.  Nucile, migdalele şi alunele se înmoaie în caramel şi din ele se fac coliere lungi care împodobesc magazinele cu dulciuri. Puşti pofticioşi pândesc o secundă de neatenţie din partea negustorilor ca să şterpelească bunătăţi. Zdrang, zdrang se aud cuţitele mari, cât o sabie, lucitoare, pe aleea din bazar unde cărnurile sunt prăvălite pe caldarâm, ameninţător. Bucăţi mari de vită şi de oaie devin mormane de tocătură măruntă, după ce cuţitele se năpustesc asupra lor. Măcelarii au mustăţi mari, suprarealiste, pielea smeadă a arabilor fugiţi de deşert înspre ţinuturi fertile şi ochii migdalaţi ai războinicilor lui Ginghis Han. Mirodeniile se iau cu pumnul din saci şi se aruncă peste carne. Nori de arome înţepătoare plutesc în micile gherete de unde vor ieşi crude, gata de pus pe cărbuni, kebaburile Adana, Mardin sau Urfa. Miroase de parcă au frecat cu chimion pe jos până la marea moschee, unde te poţi opri în curte să îţi tragi sufletul. Mai jos de turnul muezinului, cuptoare conice, de pământ, întocmai ca nişte furnale în miniatură, coc pâine. Nu e prea umflată, nici prea uscată, pe ea se vor odihni kebabul zemos şi frunzele de pătrunjel şi tocătura de ceapă şi varză roşie puţin picantă. Alături se pun roşii crăpate de soare, aduse de ţăranii de la câmpie în portbagajele unor Dacii scofâlcite din anii ’80. Pe farfuriile mardinezilor se va ascunde sub pâine un orez iute şi bine fiert, în care s-a strecurat mentă, plantă aromatică fetiş în bucătăriile fostului imperiu al Babilonului.

Ardeii iuţi sunt mari şi cărnoşi, înţeapă kebabul din toate colţurile farfuriei. Până mai ieri au stat agăţaţi în bazarul din oraşul tânguirii lui Iov şi al naşterii lui Avraam, Şanliurfa, de unde orice bucătar respectabil din sud-estul Turciei îşi cumpără ardeii iuţi şi piperul.

Notă: textul a fost publicat în vara lui 2012 în Esquire Big Black Book.