Vara trecută am ajuns în Bangkok cu o sinuzită atât de spurcată încât nici un medicament cărat după mine din România nu-şi mai făcea efectul. La capătul puterilor, m-am decis să-mi calc pe inimă şi să intru într-o farmacie tradiţională din China Town. Nu cred prea tare în mambo jambo-ul cu plantele, dar aveam nevoie de ceva speranţă, pe care numai un tratament alternativ mi-o putea da. Chinezul vraci-şef s-a uitat la mine, m-a pus să respir, a dat din cap, a râs, a plescăit, a mormăit, apoi m-a întrebat dacă dorm noaptea. I-am zis că dorm, a râs în hohote, a mormăit şi în loc de două labe de urs şi trei castraveţi de mare pisaţi, mi-a întins un flacon cu pastile negre şi un flacon cu pastile albastre. Am plătit nişte mărunţei şi am început tratamentul. Culmea, dar culmea tuturor culmilor, a funcţionat. Singura mică, dar foarte mică problemă a fost că noaptea dormeam aşa, 2-3 ore, nu mai mult. Practic, îmi optimizasem perfect programul de viaţă. După 10 zile a trebuit să aleg între a rămâne în viaţă cu nasul înfundat şi a muri de oboseală cu nasul desfundat. Laşă cum sunt, am ales prima variantă. Am încercat post-experienţa din China Town să-mi desfund nasul cu nişte uleiuri esenţiale, după ce epuizasem tratamentele normale şi cum m-am umflat instantaneu, medicina modernă m-a diagnosticat corect după 6 luni de chin: aveam alergii, nu sinuzită. Deci conlucrarea homeopat/alopat a funcţionat perfect în acest caz, după ce ambele m-au tratat aiurea şi erau să mă asasineze.
Cu toate că nu mă dau în vânt după medicina tradiţională, am câteva slăbiciuni. Unul se numeşte Tiger Balm. E o prostioară de alifie thailandeză care ajută la dureri de muşchi, oase, cap, relaxare, alungat ţânţarii, răcoreşte, desfundă nasul. Poate foarte bine masca mirosurile neplăcute din jurul tău dacă te ungi cu ea pe lângă nas. Pe scurt, e o minune minunată. Dacă tot sunt la Thailanda trebuie să fac o plecăciune în faţa masajului thailandez care e singurul tratament pe care eu îl ştiu, în stare să dezumfle nişte picioare în 15 minute sau să rezolve din două şedinţe, pentru luni de zile, dureri de spate cronice.
Yoga funcţionează decent pentru coloană tasată de la stat la calculator, probleme de respiraţie sau anxietate crescută.
Alte convingeri de babă căpătate în călătorii sunt că noroiul, sarea, apa de la Marea Moartă şi toată Marea Moartă au efecte miraculoase, mai ales pentru piele, vindecă orice scalp sensibil şi orice piele suprasolicitată şi cred că şi reumatismul. Statul la Marea Moartă e ca o injecţie de energie pentru metabolism, care va începe să funcţioneze în ritm accelerat.
Mai sunt sensibilă la ceaiul şi mierea de Manukka, din Noua Zeelandă, despre care sunt dispusă să cred că sunt atibacteriene puternice. Tot de-acolo am cărat săpunuri cu sulf, dezinfectante.
Am întâlnit în călătorii o vrăjitoare austriacă şi o tămăduitoare vietnameză îmbrăcată în costum militar, cel puţin o ceată de chinezi gata să îţi ia boala cu mâna, un tibetan care lecuia sufletul şi o maori care credea cu sfinţenie că izvoarele termale sunt Sfântul Graal al medicinei. M-am izbit de ţicniţi şi oameni cumsecade care fie nu văzuseră în viaţa lor o aspirină, fie văzuseră, dar aveau ei nişte soluţii mai bune la problemele corpului uman.
Ce n-am încercat încă este Ayurveda. Sistemul de vindecare indian, o poveste veche de milenii, care e mai mult decât să te ungi cu nişte şmacuri. La 1794 un medic englez a povestit cu admiraţie la el în ţară cum tămăduitorii indieni făceau rinoplastii! În Europa medicina era la genunchiul broaştei şi indienilor le ardea de operaţii estetice. La sfârşitul lui martie, o să mă las pe mâna unui vaidyan (lecuitor cu Ayurveda) din resortul Marari Beach de la Oceanul Indian. Promisiunea lor către mine a fost că “îmi vor reechilibra organismul”. Promisiunea mea către ei este că o să le dau o şansă. Dacă vreţi să mă însoţiţi la întâlnirea cu Ayurveda citiţi cum puteţi face asta aici. Pentru înscrieri daţi un mail la anamaria[at]caia.ro.
