Dacă Eminescu trăia în zilele noastre ar fi fost, cu siguranţă, client pentru zborurile spaţiale ale lui Richard Branson. Şi-ar fi investit banii câştigaţi din conducerea unei televiziuni de ştiri cu ratingul Pro Tv-ului, nu în vilă în Pipera, ci în plimbări către Luceafăr. Ar fi apărut pe prima pagină a tabloidelor cu istoria asta şi cu nişte lungi voiajuri prin Himalaya. Ar fi trecut ilegal graniţa între Nepal şi Tibet şi ar fi dispărut pentru o lună încheiată în misteriosul regat încă medieval Mustang. Ştiu că Eminescu s-ar fi dus să se împace cu sine şi cu lumea în Kerala, cea numită ţara lui Dumnezeu. Şi-ar fi băut minţile pe Khaosan Road, în Bangkok şi ar fi adormit lângă ispite orientale în camere insalubre. Ar fi refuzat să meargă în SUA, dar ar fi făcut sporturi extreme în Noua Zeelandă şi ar fi traversat deşertul australian de la vest la est cu o trupă de aborigeni. Eminescu ar fi mers în Toscana primăvara, din podgorie scumpă în podgorie scumpă şi l-ar fi dus pe prietenul lui, Creangă, într-o excursie surpriză de-a lungul Turciei, din kebab zemos în kebab zemos până în fermecata Şanliurfa, ţinutul celor mai roşii ardei iuţi din lumea asta.

Dar Eminescu a călătorit mult pentru vremea lui. Şi a văzut locuri spectaculoase, aşa că o să aduc la zi o parte din călătoriile lui, începând cu Ipoteştiul natal.

Lacul codrilor albastru e una din primele mele amintiri de excursie “organizată”, cu şcoala. E în continuare un loc fermecat, peste care dimineaţa pluteşte ceaţa, nuferii galbeni sunt tot acolo şi în general, oricât s-au străduit diverse autorităţi să sluţească cu betoane locul casei lui Eminescu, e un duh al locului care păstrează lucrurile în bună regulă. Vă recomand o plimbare prin pădure, sunt convinsă că lui Eminescu i-ar fi plăcut şi dacă ar fi trăit în zilele noastre.

Urmează pe listă Cernăuţi, enclavă românească din sudul Ucrainei. Pe vremuri, Eminescu a făcut şcoală acolo. Astăzi oraşul are un centru vechi renovat aproape complet, cu o catedrală mare, înconjurată de verdeaţă în mijloc, cu restaurante cochete, ca un orăşel cehesc ori polonez, mai curând decât unul din fostul bloc sovietic. Ar merge Mihai pe-acolo astăzi? Puţin probabil, dar pe voi vă încurajez să mergeţi.

La Odessa i-au făcut bust lui Eminescu, dar nu asta e musai să vedeţi asta în staţiunea ucrainiană. Sunt de admirat muzee şi clădiri de epocă şi plaje frumoase. De la Galaţi sunt 300 şi puţin de kilometri.

Că Eminescu a fost la Viena ştie oricine. Mai puţin se ştie că Veronica Micle a făcut turism medical acolo, întocmai ca românii înstăriţi din ziua de azi. Probabil că şi Eminescu, cetăţean al României în 2012, ar fi fost nevoit să apeleze la AKH pentru beteşugurile lui. În afară de asta, poate ar fi făcut o vizită la Belvedere să vadă colecţia Klimt.

La Berlin, în schimb, îl văd pe poet trăind şi acum. Şi-ar fi luat un apartament mare în Kreuzberg, printre imigranţii turci şi kurzi şi poate ar fi scris şi o carte despre vieţile lor. Seara ar fi ieşit în Paris Bar, un loc în care te poţi îmbăta cu şampanie şi unde în zori lăutari est-europeni se urcă pe bar şi dau reprezentaţii halucinante. Pereţii sunt acoperiţi cu colaje şi picturi, iar chelnerii vorbesc câte trei, patru limbi străine.

Mihai Eminescu a făcut şi o călătorie în Italia. S-a oprit în Veneţia şi a văzut catedrala San Marco. Astăzi, probabil că i-ar fi cumpărat Veronicăi Micle o bijuterie cu diamante din multele şi vestitele giuvaiergii veneţiene. După Veneţia a venit la rând Milano. Sunt convinsă că n-ar fi ocolit districtul de shopping, măcar să îşi ia nişte haine punk de la Vivienne Westwood.

Notă: Poza cu lacul de la Ipoteşti este proprietatea Monitorul de Botoşani.

Pozele de la Odessa şi Milano sunt proprietatea Anastasiei Condruc, editor la Jurnal TV.

Mulţumiri că mi-au permis să le folosesc.