Două rusoaice planturoase ne-au întâmpinat cu şampanie la intrarea în luxosul hotel în care urma să stăm în Antalya. Copilul a vrut să şterpelească un pahar de pe tavă (rusoaicele nu aveau nimic împotrivă), dar l-am reorientat rapid spre nişte suc cu o culoare verzulie. Aşa a început sejurul (7 zile) în hotelul de 5 stele all inclusive şi tot aur, de pe litoralul turcesc. Portarul semăna cu Muammar Gaddafi şi personalul de la recepţie cu asistentele ucrainience. Cât am făcut check in-ul în vila cu majordom pe care am plătit cât pentru o excursie prin sindicat la Mamaia, copilul s-a izbit într-o coloană care părea de marmură. Am crezut că vom ajunge cu el la urgenţă, dar capul lui s-a dovedit atât de tare încât a spart coloana. De fapt, s-a dovedit că marmura era carton presat. În prima zi eu am ciugulit câte ceva din mormanele gargantuelice de mâncare aşezate pe mese uriaşe, soţul a băut cocktailuri cu nume clasice şi look exotic, copilul a stat la mini-disco. Ceilalţi turişti (ruşi cei mai mulţi) au băut. A doua zi eu am plutit în piscină în compania soacrelor de mafioţi, soţul a jucat golf cu nişte nemţi plicticoşi şi tăcuţi, copilul a stat la mini-disco. Ruşii au băut până au adormit pe şezlongurile de pe plajă. A treia zi eu am fost la spa, soţul a fost la hammam, copilul a fost la mini-disco. Ruşii păreau că nici nu s-au trezit. A patra zi eu am făcut gimnastică, soţul a fost alergat de un zmeu uriaş care îl trăgea pe apă, copilul presupun că a fost la mini-disco. Ruşii s-au mutat cu somnul de noapte pe culoarele hotelului de lux. A cincea zi eu, soţul şi nişte ruşi mai trezi am băut cocktailuri la piscină. Copilul nu ştiu ce a făcut, ar trebui să se descurce, are deja 6 ani. A şasea zi noi vorbeam deja ruseşte destul de bine şi copilul- pe care l-am găsit întâmplător cu nişte animatori din hotel- vorbea deja turceşte. A şaptea zi , dis de dimineaţă, am plecat spre casă cu gândul să povestim despre hotelul tot numai aur şi mâncarea toată numai rafinament şi excursia toată numai un lux prietenilor, rubedeniilor şi colegilor de serviciu.
Text publicat în 2010 în Esquire Big Black Book.
Poză furată de la Răzvan Marc.
